A.R.C.E.N. - Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate

Romania Culturala si senzatia inutilitatii

2011-12-12T01:04:00.000-08:00

Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN lansează cel de-al treilea sezon al Programului de serate-culturale și conferințe pentru tineret intitulat „Ceai, biscuiți, Cultură și Normalitate” luni, 19 decembrie 2011, începând cu ora 19.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.

Programul ARCEN de serate-culturale și conferințe își propune să aducă în fața publicului larg personalități de excepție ale culturii româneşti, într-un cadru relaxat, să le provoace la dialog și să dezbată teme și probleme mai puțin discutate astăzi în spațiul public, dar extrem de incitante și care invită la reflecție.

Programul „Ceai, biscuiți, Cultură și Normalitate”, inițiat de ARCEN în anul 2010 este, ca durată, cel mai mare proiect al tinerilor voluntari, urmând a se desfășura pe o durată de 4 ani.

Cel de-al treilea sezon al Programului ARCEN debutează cu tema „România Culturală și senzația inutilităţii”, conferința fiind susținută de eseistul, jurnalistul, criticul și istoricul literar Dan C. Mihăilescu, care va intra în dialog cu cei prezenți în Aula de la BCU.

În deschidere, ARCEN a pregătit un reportaj despre importanța culturii în societatea românească de astăzi și despre senzația inutilităţii resimțite de tot mai mulți tineri, reportaj pe marginea căruia invitatul special, Dan C. Mihăilescu, va discuta împreună cu cei prezenți în sală.

Ca de fiecare dată, voluntarii Asociației Române pentru Cultură, Educație și Normalitate- ARCEN îi vor întâmpina pe participanţii la eveniment cu o porţie de cultură, ceai cald și biscuiți.

Debutul celui de-al treilea sezon al Programului de serate-culturale și conferințe pentru tineret „Ceai, biscuiți, Cultură și Normalitate” va fi unul festiv, urmând a fi anunțate și celelalte teme care vor fi dezbătute până în decembrie 2012.

Evenimentul este realizat cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.

Intrarea la eveniment este gratuită și se va face în limita locurilor disponibile.

La multi ani, Romania!

2011-11-30T14:25:00.000-08:00

1 Decembrie- Ziua Nationala a Romaniei

„Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României, am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe tron am rugat cerul să dea rod muncii ce, fără preget eram hotărât să închin iubitei mele ţări, ca bun român şi rege. Pronia cerească a binecuvântat şi prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al neamului nostru. Am venit astăzi cu regina, care ne-a fost tovarăşă în credinţa neclintită la restrişte şi la bucurie ca printr-această sărbătoare să consacrăm în faţa Domnului şi a scumpului nostru popor legătura ce ne uneşte deapururea cu dânsul. Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare. (...) Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le aibă de-a puterea de rodire în folosul ei şi al binelui obştesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă într-o viaţă de armonie şi de dreptate socială. Vreau ca, în hotarele României Mari, toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care Cel de Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a statului. Vreau ca în timpul domniei mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea orientului european după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări. Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai ţării, nedespărţiţi în gând şi-n faptă în jurul tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintita unire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om şi rege şi asupra ei chem, în această zi solemnă de înălţare sufletească binecuvântarea celui atotputernic.” (Proclamaţia regelui Ferdinand cu prilejul încoronării sale la Alba Iulia, 15 octombrie 1922)

Cu aceste cuvinte au fost întâmpinați cei care în acea dimineață de toamnă au venit în fața Catedralei Întregirii Neamului pentru a vedea cum este încoronat primul rege al României Mari – Ferdinand I.

Cu 4 ani mai devreme, la 1 decembrie 1918, în același loc, Marea Adunare Națională proclama Unirea Transilvaniei și a celorlalte provincii românești din Imperiul Austro-Ungar, cu România, unire consfințită acum, prin figura regelui Ferdinand I.

Nepot al regelui Carol I, creatorul României moderne, Ferdinand a ajuns prinț mostenitor al României, în 1889, după ce tronul României a fost refuzat pe rând, de fratele lui Carol, Leopold, și de primul fiu al acestuia, Wilhelm.

Ferdinand va veni pentru prima oară în România în 1884, la vârsta de 19 ani, dar a preia funcția de prinț moștenitor abia în 1889, când se muta aici.

Diversele izvoare ale vremii îl prezintă pe Ferdinand ca pe un om cu o vastă cultură, pasionat de botanică, vorbitor curent al mai multor limbi străine: franceză, engleză, rusă, română, dar și greacă veche și ebraică. Cunoscuții săi, dar și oamenii politici, vor pune accentul pe firea sa timidă, în care văd o slăbiciune pentru un rege, slabiciune de care-l acuzau pe Brătianu că profită pentru a păstra puterea.

Martha Bibescu, care îl cunoaște de la Curtea Regală, îl descrie metaforic în memoriile sale: "acest prieten al umbrei şi al tăcerii", care "se voia cât mai şters." Tot Martha își amintește că prezența la evenimente mondene era considerată de viitorul rege un supliciu: "De aceea nu intra într-un salon altfel decât pieziş, ca şi cum umărul său stâng s-ar fi scuzat pentru ceea ce umărul său drept era silit să facă.". Fiindcă prefera să rămână retras, Nicolae Iorga îl va cataloga dur în „Istoria Românilor”: era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine. Deși pesimistă, această descriere arată foarte limpede firea retrasă a lui Ferdinand.

Din cauza unei conștiințe puternice a datoriei ce rezultă din condiția sa de prinț moștenitor și mai apoi de rege, Ferdinand este supus de-a lungul existenței sale unor renunțări succesive ale unor elemente esențiale pentru el. La prima încoronare a sa, din 1914, regele Ferdinand a jurat în fața țării că va fi „un bun român” și așa a fost.

Prima renunțare a lui Ferdinand după ce a acceptat rolul de prinț-moștenitor a fost fără doar și poate părăsirea casei natale pentru a veni într-o țară mică, străină, pe care tatăl și fratele lui au refuzat-o. Și acesta a fost doar începutul; se vorbește despre o idilă a prințului cu poeta Elena Văcărescu, una din domnișoarele de onoare a reginei Elisabeta, idilă care a fost oprită din raționament de stat: Ministrul Culturii i-a spus prințului că Moștenitorul tronului nu se poate căsători decât cu o Principesă străină. Și Ferdinand s-a căsătorit în 1893 cu Maria de Edinborough, cu care a avut 6 copii, toți botezați conform Pactului de familia, în religia ortodoxă.

Pentru un catolic practicant, cum era Ferdinand, acesta era un păcat important: la primul copil, Carol, regele a fost iertat de Vatican, dar la următorul caz, a fost excomunicat. Iată cum, pentru țară, Ferdinand renunță succesiv la tot: religie, naționalitate și mai apoi la familie, prin dezmoștenirea prințului Carol.

Dar dintre toate, cea mai notorie este renunțarea la identitatea sa germană din Primul Război Mondial, când acceptă intrarea României în război de partea Antantei. Atunci Ferdinand, crescut în Germania până la vârsta de 19 ani, a cărui limbă maternă era limba germană, acceptă un lucru pe care Carol I s-a străduit să-l amâne cât mai mult cu putință: declară război Germaniei. Atunci familia sa, Hohenzollern – Sigmaringen, l-a renegat, arborând steagul de doliu. Prin sacrificiul său s-a făcut primul pas către evenimentele de la 1 decembrie 1918 din Alba Iulia. Probabil această decizie a fost influențată de presiunea exercitată de Regină (care era de origine britanică) și de primul-ministru Brătianu, dar nu trebuie pierdut din vedere crezul lui Ferdinand, determinarea lui de a fi un rege bun. I.G. Duca relatează despre luarea deciziei în Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916: „După zile şi nopţi chinuitoare, Ferdinand izbutise să-şi înfrângă înclinaţiile sale fireşti de principe german, în favoarea îndatoririlor sale de rege român, care a îmbrăţişat cu toată fiinţa lui idealul nostru naţional, obligându-se la acţiunea alături de aliaţi. Cuvântarea de o perfectă claritate şi neclintită hotărâre, rostită în româneşte, i-a zguduit pe toţi.”

S-a luptat în această decizie și cu bătrânul conservator P.P. Carp, care era speriat de pericolul rus și astfel România a intrat în război. Cuvintele sale de atunci desemnează un om care a renunțat la sine pentru țara sa, mai mult decât oricare altul: "Aţi greşit şi odinioară, domnule Carp, când aţi vorbit de interesele dinastiei. Nu cunosc interesele dinastiei, nu cunosc decât interesele ţării. In conştiinţa mea, aceste două interese se confundă. Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă după matură chibzuinţă, eu am ajuns la convingerea adâncă şi nestrămutată, că el corespunde cu adevăratele aspiraţiuni ale neamului a cărui răspundere o port în ceasul de faţă. Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea, deoarece mai presus de toate să ştiţi, domnule Carp, că dinastia mea este româna. Rău aţi făcut când aţi numit-o străină, germană. Nu, e românească!"

Se poate să fi fost dominat de Brătianu, dar el era convins că omul politic român este cea mai bună umbrelă pentru România. În semn de recunoștință pentru această renunțare de sine pentru binele noii sale țări, Ferdinand a fost numit cel Loial și a fost Loial toată viața, încă de la acceptarea rolului de prinț-moștenitor şi până la moartea sa.

Cotroceni, duminica 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918

"Ne-am intors! Cu adevarat ne-am intors acasa dupa un surghiun de doi ani. Sa indraznesc oare sa rostesc marele cuvant ? Ne-am intors triumfatori!

Nu spun aceasta cu vreun gand de trufie, ci cu smerenie, ca una ce ar vrea sa cada in genunchi si sa aduca prinos de multumiri. Cum sa incerc macar sa descriu ziua de zguduire sufleteasca ce-am petrecut-o?

Adjectivele suna parca a gol cand vrei sa pui toate pe hartie. A fost o zi de entuziasm, de delir. (...)

Am fost intampinati la gara Mogosoaia de generalul Berthelot si de cativa ofiteri francezi si englezi, si, bineinteles, de generalii nostri in frunte cu Prezan.

Era acolo si Radu Rosetti cu un zambet stralucit pe chipul lui prietenos. Isi poate cineva inchipui cu ce adanca zguduire ne-am salutat? Caii ne-asteptau la gara. Eu trebuia sa incalec pe marele si voinicul Jumbo, o adevarata namila plin de putere, care nu se lasa tulburat de nici un fel de zgomot. [...]

Carol [n.r. Carol al II-lea) intrase calare in oras, in fruntea regimentului sau, iar fiicele noastre plecasera inainte intr-o trasura trasa de patru cai. Noi am pornit cei din urma. Regele cu mine, Nicky deoparte si generalul Berthelot de cealalta. Dupa noi veneau generalii si toti adjutantii nostri si astfel trecuram solemn de-a lungul prea cunoscutei Sosele Kiseleff, pe care erau insirate numeroase trupe; intai cele franceze si britanice, apoi ale noastre, in frunte cu Regimentul meu 4 Rosiori.(...)

Era o simfonie ametitoare de rosu, galben si albastru. Eu de pe voinica spinare a lui Jumbo, puteam privi deasupra capetelor multimii drept in ferestrele caselor si puteam prinde insufletirea de pe fiecare chip, sa raspund fiecarui zambet, sa bag de seama infrigurarea fiecarui copil si sa simt o apropiata impartasire a bucuriei poporului meu. Toate fetele erau intoarse spre noi, si acele mii si mii de maini intinse parca isi luau iar in stapanire suveranii, de care fusesera despartite timp de doi ani amari.(...)

Dupa defilare urma un Te Deum oficiat la mitropolie. Pe cand soseau oaspetii, am avut 10 minute de ragaz, in care sa-mi schimb uniforma in haine de sarbatoare. Slujba a fost scurta, solemna si impunatoare; biserica intunecoasa era luminata de 1 000 de faclii, iar pe cand ingenuncheam ca sa inaltam multumiri catre Domnul, cantarea unui cor de multe glasuri plutea in valuri deasupra capetelor noastre. La iesirea noastra din biserica, inainta spre noi generalul Grigorescu si, in numele armatei, in ruga pe rege sa primeasca bastonul de maresal. Aceasta idee le-o dadusem eu generalilor, care se invoisera cu entuziasm, insa pentru Nando fusese ceva neasteptat. A fost adanc miscat."

(extras din Maria, Regina Romaniei, Povestea Vietii Mele, Vol ***)

Scrisoare deschisa pentru Cultura si Educatie

2011-11-16T23:52:00.000-08:00

Voluntarii Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate- ARCEN au hotărât să atragă public atenţia asupra problemei subfinanţării Culturii şi Educaţiei din ultimele proiecte de Buget elaborate în ultimii ani, printr-o Scrisoare deschisă, adresată Presedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor a României, reprezentanţilor Guvernului de la Bucureşti, primului-ministru şi tuturor senatorilor şi deputaţilor.

Scrisoarea deschisă este transmisă în contextul discuțiilor pe tema Proiectului de Buget pentru anul 2012 și a lipsei de coerență și perspectivă manifestate mai ales în cazul finanțării bugetelor Minsterului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a Minsterului Culturii și Patrimoniului Național.

Tinerii voluntari, ca reprezentați ai societății civile, atrag atenția în textul Scrisorii asupra faptului că aceste două domenii: Cultura și Educația sunt vitale în dezvoltarea firească a unei societăți europene civilizate.

Textul Scrisorii atrage atenția asupra subfinanţării Educației și Culturii, subfinanțare care duce la corupție în sistem, la imposibilitatea implementării unor reforme și programe de dezvoltare coerente, și în final, la pierderea din sistem a angajaților profesioniști.

Scrisoarea trage un semnal de alarmă asupra necesității de a trata cu respect și decență pe cei a căror activitate se desfășoară în instituțiile subordonate Minsterelor Culturii și Educației și asupra necesității de a crea un climat firesc și fără lipsuri în aceste domenii de activitate atât de apreciate în spațiul european și mondial.

Tinerii semnalează faptul că prin lipsa unei finanțări coerente a Culturii și a Educației pot apărea grave probleme în exercițiul democraţiei, a respectării libertății și drepturilor omului, dar și probleme extrem de grave în viitor, la nivelul societății românești.

________________________________________________________________________________

"Domnule Președinte al Senatului, Mircea Geoană,

Doamnă Președinte a Camerei Deputaților, Roberta Anastase,

Domnule Prim Ministru, Emil Boc,

Doamnelor şi Domnilor Miniștri,

Doamnelor şi Domnilor Senatori și Deputați,

Observăm că în proiectele de lege ale bugetului de stat, fondurile alocate pentru două domenii vitale unei societăți scad de la an la an: este vorba despre Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și despre Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Un popor fără Cultură și fără Educație nu poate avea un viitor în rândul țărilor civilizate. Normalitatea unei societăți este asigurată de aceste două domenii vitale. Sunteți garanți ai dezvoltării normale a societății românești. Viitorul unei națiuni are la baza ei valori fundamentale transmise și cultivate din generație în generație prin intermediul oamenilor de cultură, prin instituții de cultură și prin actul de creație al celor care au primit darul de a crea.

Un popor fără educație este al nimănui, mai ales în epoca actuală, unde globalizarea a făcut ca interferențele culturale să fie prezente la tot pasul, unde interdependențele sociale, economice și culturale au atenuat o parte din specificul național. Educația este vitală pentru ca un popor să știe cine este, care îi sunt valorile și reperele.

Sunt atâtea scandaluri în sistemul Educației, tocmai din cauza lipsei de fonduri alocate pentru acest segment vital al statului. Ținând la limita existenței pe dascălii care reprezintă primul model de integritate al elevilor și studenților, îi determinați la măsuri disperate: fie la acte de corupție, fie la părăsirea sistemului de Educație. Prin reforme fără perspectivă și subfinanţare nu puteți revigora Educația; este nevoie de oameni care au pasiune, care știu să facă asta cel mai bine și este nevoie de bani și de pregătire pentru a-i obține și menține în sistem.

Nu trebuie să-i uităm nici pe cercetătorii români, din diverse domenii: chimie, fizică, matematică, medicină, tehnică, informatică, sociologie, istorie, ştiinţe sociale, etc. Ei sunt cei care aduc progresul şi care, în ciuda condiţiilor materiale vitrege, încă stabilesc recorduri mondiale, fie prin concursuri internaţionale, unde obţin medalii peste medalii, fie descoperiri ce schimbă faţa lumii. Imaginaţi-vă ce ar putea face dacă ar fi susţinuţi de către statul român, cel pentru care ei lucrează: ar putea aduce înapoi mai mulţi bani la bugetul de stat prin crearea şi patentarea unor invenţii care vor fi indispensabile pentru oamenii de mâine.

Incurajarea şi susţinerea proiectelor culturale vor avea întotdeauna un efect benefic la nivelul societăţii în care trăim. Să nu uitam rolul acestor proiecte în dezvoltarea generaţiilor viitoare şi deci, a României în general.

Doar prin cultură şi prin educaţie, un popor poate cultiva şi promova valorile democraţiei, doar prin cultură şi prin educaţie, un popor se poate apăra de crize ori de nedreptăţi politice şi sociale majore, doar prin cultură şi prin educaţie un popor poate cultiva un ideal comun care poate justifica existenţa lui în graniţele unui teritoriu.

Ne-am dori să auzim mai des în declaraţiile publice preocuparea pentru sprijinirea culturii, pentru finanţarea proiectelor culturale şi interesul real pentru Cultură şi Educaţie, declaraţii urmate de fapte concrete.

Cultura este spaţiul adevăratei libertăţi şi igiena mentală a unui popor. Cultura asigură dezvoltarea firească în viitor a naţiunii în care trăim. Noi, cei tineri, suntem acel viitor şi tot noi vă considerăm responsabili de destinele noastre.

Nu inţelegem care este motivul pentru care ignoraţi de pe agendele domniilor voastre scriitorii, actorii, pictorii, sculptorii, regizorii, muzicienii, fie ei dirijori, instrumentişti sau solişti, creatorii de film, muzeografii şi pe toţi cei care contribuie în domeniile culturii cu atâta dăruire.

Considerăm că domeniile Culturii şi Educaţiei ar trebui să fie priorităţi naţionale ale tuturor celor responsabili de destinul acestui popor lipsit astăzi de perspectivă.

Vă cerem să regândiţi importanţa Culturii şi a Educaţiei pe agenda guvernării făcând astfel un gest de care România are nevoie.

Voluntarii Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate, ca membri responsabili ai societăţii civile româneşti, ne vedem constrânşi să ne manifestam public nemulţumirea, prin intermediul acestei Scrisori, şi vă cerem, în numele viitorului acestei ţări de care ne pasă, să opriţi falimentul Educaţiei şi Culturii Naţionale şi să nu prevedeţi tăieri bugetare celor două minstere în proiectul de lege a bugetului pentru anul 2012, din motivele prezentate mai sus. "

Spectacol de poezie- Seara dedicata lui Lucian Blaga

2011-11-06T05:58:00.000-08:00

Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN continuă programul „Bucureştiul citește poezie” luni, 14 noiembrie 2011, la ora 19.00, în Sala de concerte "Tinerimea Română", din Bd. Schitu Măgureanu, nr. 4 (vis-a-vis de Teatrul Bulandra/Pod Izvor), printr-un spectacol de poezie dedicat lui Lucian Blaga.

Spectacolul de poezie va fi unul de excepție prin temele abordate, prin poeziile recitate, prin punerea în scenă, prin împletirea poeziei cu mișcarea scenică, a luminilor și a muzicii. Evenimentul dedicat operei lui Lucian Blaga va aborda teme fundamentale din literatură precum viața, sensul omului, iubirea și moartea, toate tratate într-o manieră scenică modernă.

Proiectul „Bucureştiul citește poezie” face parte din Programul de lecturi publice pentru tineret intitulat „Lectură la lumina felinarelor”, aflat în acest an la cea de-a două ediție.

„Bucureştiul citește poezie” este un Proiect inițiat de voluntarii ARCEN, prin care se dorește încurajarea lecturii, a dezbaterii literare și de idei în spații publice, fiind o alternativă de petrecere a timpului liber.

Proiectul constă în lecturarea și recitarea unor poezii scrise de autori români consacrați, acordarea de informații inedite privind viața și opera acestora, dar și o parte interactivă de discuții cu publicul.

Voluntarii ARCEN încearcă să readucă în atenția publicului poezia, ca stimulent al imaginației, al sensibilităţii, oferindu-le șansa participanților la seara de poezie de a intra în contact cu idei noi, păreri îndrăzneţe, scriitori și opere literare prezentate altfel decât la şcoală. Proiectul „Bucureştiul citește poezie” a fost lansat la finalul lunii august 2011 și se desfășoară pe o durată de un an, timp în care vor fi abordați cei mai reprezentativi poeți din literatura română.

Intrarea la eveniment este liberă și se va face în limita locurilor disponibile.

Eveniment realizat in colaborare cu Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”.

Multumim pentru sprijin Scolii Centrale din Bucuresti!

__________________________________________________________________

LUCIAN BLAGA s-a nascut la 9 mai 1895, in satul Lancram din judetul Alba, sat ce poarta-n nume "sunetele Iacrimei". Copilaria sa a stat, dupa cum el insusi marturiseste, "sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului", autodefinindu-se "mut ca o lebada", deoarece viitorul poet nu a vorbit pana la varsta de 4 ani. Clasele primare le face la Sebes, dupa care urmeaza cursurile liceului "Andrei Saguna" din Brasov. Dupa studiile de teologie de la Sibiu, Lucian Blaga urmeaza cursurile Universitatii din Viena (1917 - 1920), unde studiaza filozofia si sustine si doctoratul. Reintors in Romania reintregita, este redactor la revistele "Cultura" din Cluj si "Banatul" din Lugoj. in 1926 intra in diplomatie, ocupand posturi la legatiile Romaniei din Varsovia, Praga, Berna, Viena si Lisabona. in 1939 este profesor de filozofia culturii la Universitatea din Cluj. Din 1948 lucreaza la Institutul de Istorie al Academiei Romane, filiala Cluj. Se stinge din viata la 6 mai 1961 si este inmormantat in satul natal, Lancram.

OPERA: Volume de versuri: "Poemele luminii" (1916); "Pasii profetului" (1921); "In marea trecere" (1924); "Lauda somnului" (1929); "La cumpana apelor" (1933); "La curtile dorului" (1938); "Poezii" (editie definitiva, 1942); "Nebanuitele trepte" (1943); "Poezii" (1962).
Teatru: "Zamolxe" (1921); "Tulburarea apelor" (1923); "Daria", "Fapta" si "Invierea" (1925); "Mesterul Manole" (1927); "Cruciada copiilor" (1930); "Avram Iancu" (1934); "Arca lui Noe" (1944); "Anton Pann" (1965).
Filozofie. Eseistica. Aforisme. Memorialistica: "Filozofia stilului" (1924); "Cunoasterea luciferica" (1933); "Spatiul mioritic" (1936); "Geneza si sensul culturii" (1937); "Trilogia cunoasterii" (1943); "Trilogia culturii" (1944); "Trilogia valorilor" (1946); "Pietre pentru templul meu" (1919); "Hronicul si cantecul varstelor" (1945)

AUTOPORTRET

Lucian Blaga e mut ca o lebada.
In patria sa
zapada fapturii tine loc de cuvant.
Sufletul lui e in cautare,
in muta, seculara cautare,
de totdeauna,
si pana la cele din urma hotare.
El cauta apa din care bea curcubeul.
El cauta apa
din care curcubeul
isi bea frumsetea si nefiinta.

Incepe KinoFEST 2011

2011-10-21T00:14:00.000-07:00

28 octombrie, Ziua-K: scurtmetrajele invadează oraşul!

Kinofest declanşează ofensiva filmului independent digital

A cincea editie a Festivalului Internaţional de Film Digital Kinofest va avea loc pe 28, 29 şi 30 octombrie. Cinematograful Union, Centru Cultural al Republicii Ungare şi Garage Hall sunt cele trei locuri ale debarcării filmelor-speciale (peste 300 din cele mai interesante creaţii ale domeniului, din toată lumea).

Tehnici şi mijloace de expresie noi, idei variate, mesaje nonconformiste sunt pregătite să lupte cu clişeele şi ideile demodate despre/din domeniul filmului. Genurile şi tehnicile abordate sunt foarte variate (animaţii, tehnici mixte, experimentale, ficţiune, clip comercial, comedii, drame, horor, narative sau abstracte, etc). Creaţia digitală este creuzetul experimentelor şi al inovaţiilor cinematografice la nivel mondial, şi Kinofest-ul îşi propune să aducă şi să promoveze în România acest curent, prolific şi avangardist.

Alianţa cuprinde peste 30 de ţări, de pe 5 continente, din care prezenţele cele mai importante (ca număr de filme combatante) apaţin statelor: Spania, Germania, Taiwan, Franţa, Brazilia... Majoritatea scurtmetrajelor vor fi vizionate în premieră în România.

Programul detaliat, lista şi prezentarea filmelor din festival o găsiţi pe http://www.kinofest.com/.

Kinofest este o ofensivă culturală/independentă/urbană, organizată de Asociaţia Kinofest, produsă/coordonată de Valentin Partenie (regizor) şi:

- găzduită de Cinemateca Română (Arhiva Naţionale de Filme), Institutul Cultural al Republicii Ungare, Garage Hall;

- sprijinită de British Council, Orange România, AVON, Tipografia Neico, Meridional Media, Asociaţia Romana pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate-ARCEN.

Despre Kinofest

Kinofest este cel mai important festival de film digital din România organizat începând din 2007. La cele patru ediţii desfăşurate până acum, Kinofest a prezentat peste 1000 de scurt metraje, propunând la fiecare ediţie o selecţie unică şi de un înalt nivel artistic. Kinofest promovează genuri şi tehnici variate de filme, unele populare sau din contră mai puţin abordate la festivalurile autohtone (filme foarte scurte, filme experimentale, spoturi comerciale, machinima, etc.). Festivalul îşi propune să popularizeze noile viziuni în media, tehnologii inovative, să promoveze artişti independenţi şi creaţiile lor - film, muzică şi arte vizuale.

Seara de poezie cu Nichita Stanescu

2011-08-22T06:39:00.000-07:00

"Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui operă”

Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN lansează, marţi, 30 august 2011, la ora 19.00, în grădina interioară a Şcolii Centrale din Bucureşti, (monument de arhitectură, strada Icoanei nr.3-5, sector 2), proiectul „Bucureştiul citeşte poezie”, printr-o seară dedicată poeziei lui Nichita Stănescu.

Proiectul „Bucureştiul citeşte poezie” face parte din Programul de lecturi publice pentru tineret intitulat „Lectură la lumina felinarelor”, aflat în această vară la cea de-a doua ediţie.

„Bucureştiul citeşte poezie” este un Proiect iniţiat de voluntarii ARCEN, prin care se doreşte încurajarea lecturii, a dezbaterii literare şi de idei în spaţii publice, fiind o alternativă de petrecere a timpului liber.

gradina interioara a Scolii Centrale

Proiectul constă în lecturarea şi recitarea unor poezii scrise de autori români consacraţi, acordarea de informaţii inedite privind viaţa şi opera acestora, dar şi o parte interactivă de discuţii cu publicul.

Voluntarii ARCEN încearcă să readucă în atenţia publicului poezia, ca stimulent al imaginaţiei, al sensibilităţii, oferindu-le şansa participanţilor la serile de poezie de a intra în contact cu idei noi, păreri îndrăzneţe, polemici literare, dezbateri ideatice, scriitori şi opere literare prezentate altfel decât la şcoală.

Programul „Lectură la lumina felinarelor”, aflat la cea de-a doua ediţie, propune în acest an (septembrie-decembrie) o călătorie în universul marilor poeţi români: Nichita Stănescu, George Bacovia, Mihai Eminescu, Lucian Blaga.

Intrarea la eveniment este liberă şi se face în limita locurilor disponibile.

Parteneri: Şcoala Centrală din Bucureşti, Asociaţia Prietenii Şcolii Centrale

___________________________________________________________________________

NICHITA STANESCU (n. 31 mart. 1933, Ploiesti - m. 13 dec. 1983, Bucuresti.). Apreciat, inca de la debut, drept poetul cel mai reprezentantiv pentru ceea ce urma sa se numeasca „generatia 60", Stanescu este situat printre numele mari ale liricii romanesti din secolul XX. Evoluand de la „o viziune a sentimentelor", de un expresionism eterat si luminos, ce colora emotional lumea provocand-o la metamorfoza, transformand vederea in viziune, scrisul poetului se „sistematizeaza" foarte curand, oferind, in cele 11 elegii din 1966, liniile unei „cosmologii" personale in care geneza universului este interpretata ca miscare germinativ-pulsatorie, dinspre un punct nedefinit si obscur al eului si al substantei originare, catre o rotunjime dinamica aproximata de simbolistica spatiala a oului si a sferei. Odiseea eului expansiv se traduce intr-o dialectica sui generis vizand alternativ purificarea si sublimarea fiintei, o asceza a „contemplatiei" glaciale, spiritualizate, si recaderea in lumea fenomenalului in metamorfoza; orizontul ideal spre care are loc miscarea ascensionala este „Alef , pozitie ce permite cuprinderea in egala masura a Totului si a individualului, intr-o conjunctie a interiorului cu exteriorul privirii. In Epica Magna, Operele imperfecte si Noduri si semne, schimbarea perpetua apare ca inaintare spre moarte a fiintei - „pata de sange care vorbeste", iar in universul verbal este vazuta singura sansa de supravietuire, intrucat cuvantul este - cum spune si eseistul - „partea cea mai rezistenta a biologiei umane". Pe acest traseu, poezia stanesciana propune un univers imaginar dintre cele mai inventive si mai mobile si o mitologie a limbajului angajand deopotriva constructia si deconstruirea textului, marcate de puternice impulsuri ludice.

OPERA: Sensul iubirii, Bucuresti, 1960; O viziune a sentimentelor, Bucuresti, 1964; Dreptul la timp, Bucuresti, 1965; 11 elegii, Bucuresti, 1966; Oul si sfera, Bucuresti, 1967; Alfa (1957-1967), Bucuresti, 1967; Laus Ptolemaei, Bucuresti, 1968; Necu-vintele, Bucuresti, 1969; Un pamant numit Romania, Bucuresti, 1969; In dulcele stil clasic, Bucuresti, 1970; Poezii, Bucuresti, 1970; Belgradul in cinci prieteni, Cluj-Napoca, 1972; Maretia frigului. Romanul unui sentiment, Iasi, 1972; Cartea de recitire, Bucuresti, 1972; Clar de inima. Versuri de dragoste, Iasi, 1973; Starea poeziei, pref. de A. Martin, Bucuresti, 1975; Epica Magna, Iasi, 1978; Operele imperfecte. Bucuresti, 1979; Carte de citire, carte de iubire, versuri si proza poetica pentru copii (in colab. cu Gh. Tomozei), Timisoara, 1980; Oase plangand, Pancevo, 1982; Respirari, Bucuresti, 1982; Noduri si semne. Bucuresti, 1982; Amintiri din prezent, selectia textelor si insemnarea finala de Gh. Tomozei, Bucuresti, 1985; Antimetafizica (in colab. cu A. T. Dumitrescu), Bucuresti, 1985; s.a.

Tur-ghidat pietonal "Cu bastonul prin Bucuresti..."

2011-07-25T05:58:00.000-07:00

Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN a lansat, sâmbătă 23 iulie 2011, cea de-a doua ediţie a proiectului „Cu bastonul prin Bucureşti”.

Desfăşurat sub sloganul „Descoperă oraşul pas cu pas!”, proiectul ARCEN cuprinde un tur-ghidat pietonal al Capitalei adresat în primul rând bucureştenilor, cu scopul de a-i încuraja pe aceştia să cunoască istoria oraşului în care trăiesc, să aprecieze valoarea patrimoniului istoric şi cultural al Bucureştiului, voluntarii ARCEN încercând să demonstreze tuturor participanţilor la turul-ghidat că oraşul Bucureşti poate concura oricând cu alte capitale europene.

Turul-ghidat pietonal cuprinde, pe lângă informaţii istorice şi de arhitectură, şi poveşti găsite în ziarele din Bucureştiul sfârşitului de secol XIX-perioada interbelică, poveşti de amor, întâmplări din cafenele ori hoteluri de lux de pe Calea Victoriei, informaţii inedite despre locuri, case şi străzi, dintre care unele mai există şi astăzi.

Proiectul „Cu bastonul prin Bucureşti” se va desfăşura în fiecare sfârşit de săptămână, până pe 11 septembrie inclusiv, sâmbătă de la ora 11.00, iar duminică de la ora 18.00, punctul de plecare al turului-ghidat fiind la Ateneul Român.

În primul week-end (23-24 iulie), turul-ghidat pietonal a avut un număr record de participanţi, peste 150 de persoane, bucureşteni, turişti români şi străini, proiectul ARCEN demonstrând autorităţilor necesitatea dezvoltării turismului la nivelul oraşului Bucureşti.

*Durata turului-ghidat pietonal este de două ore, iar participarea este gratuită.

Interviu RFI

Turul-ghidat pietonal „Cu bastonul prin București...”, ediția a II-a 23 iulie - 11septembrie 2011

2011-07-17T04:55:00.000-07:00

Descoperă orașul pas cu pas!

Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN lansează, sâmbătă, 23 iulie 2011, începând cu ora 11.00, în faţa Ateneului Român, cea de-a doua ediţie a proiectului „Cu bastonul prin Bucureşti...”.

Acest proiect indrăzneț, realizat in exclusivitate de voluntarii ARCEN, se va desfăşura sub sloganul „Descoperă oraşul pas cu pas!” și cuprinde un tur-ghidat pietonal al Capitalei oferit gratuit bucureştenilor.

Proiectul „Cu bastonul prin Bucureşti...” se va desfăşura în fiecare sfarșit de săptămână în perioada 23 iulie-11 septembrie 2011, pe traseul Ateneul Român – Banca Naţională a României, sâmbăta începând cu ora 11.00, iar duminica începând cu ora 18.00.

Turul-ghidat pietonal va cuprinde un tablou amplu al vieţii bucureştenilor de peste două secole, va ilustra poveşti despre oameni care au înspăimântat un întreg oraş, idealurile unor oameni care au schimbat faţa Bucureştiului, poveştile de amor care circulau dintr-un cap în altul al Căii Victoria, anecdote, poezii şi satire pe care le cunoşteau bucureştenii perioadei interbelice, vieţile îmbătrânite, dar vii ale unor clădiri şi ale unor oameni care par astăzi mai tineri ca noi, cei din secolul XXI.

Din dorinţa de a le reda bucureştenilor istoria pierdută a oraşului, Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate-ARCEN reia proiectul „Cu bastonul prin Bucureşti” în contextul în care Capitala este puternic afectată de lipsa unei coerenţe urbanistice, de o dezvoltare haotică, care a dus la masacrarea istoriei şi patrimoniului cultural al Capitalei.

Proiectul ARCEN este o invitaţie adresată bucureştenilor spre a-şi descoperi cu alţi ochi oraşul în care trăiesc, de a-l aprecia şi, nu în ultimul rând, de a-l iubi. ARCEN oferă prin intermediul turului-ghidat pietonal şi o alternativă de petrecere a timpului liber în mijlocul oraşului.

Proiectul ARCEN este reluat la cea de-a doua ediţie din dragoste pentru un oraş si pentru locuitorii lui!

Durata turului-ghidat va fi de 2 ore, iar punctul de pornire va fi la Ateneul Român.*

*Turul-ghidat pietonal se va desfasura indiferent de conditiile meteo.

Anularea turului se poate face doar in conditii de vreme extrema.

________________________________________________________

Obiective curprinse in traseul „Cu bastonul in București...”:

Ateneul Roman, Hotelul Athenee Palace, gradina (strada) Episcopiei, strada Constantin Exarcu, strada Nicolae Golescu, strada C.A. Rosetti, Muzeul Th.Aman, Biserica Boteanu, Casa Paucescu-fost Securitate, statuia ecvestra a Regelui Carol I, Palatul Regal, Biblioteca Central-Universitara, Monumentul Revolutiei, Piata Revolutiei, fostul Comitet Central al PCR, statuile lui Cornelui Coposu si Iuliu Maniu, strada Academiei, strada Ion Campineanu, Biserica Kretulescu, Blocul Humanitas, Biserica Sf.Nicolae dintr-o zi, Blocul Union, Hotelul Continental, bacania Dragomir Niculescu, Calea Victoriei, Hotelul Novotel/Teatrul cel Mare, Palatul Telefoanelor, blocul de pe Calea Victoriei nr.46, Teatrul de Revista-sala Savoy, Teatrul Odeon si complexul Majestic, Casa Capsa, Cercul Militar National, Hotelul Capitol, bdul Elisabeta, Hotelul Bulevard (Grand Hotel du Boulevard), Politia Capitalei, Pasajul Macca- Villacrosse, Magazinul Victoria, Strada Lipscani-Centrul Vechi, Banca Nationala a Romaniei.

Traseul turului-ghidat pietonal ARCEN:

strada Constantin Esarcu (aripa dreapta Ateneu) - strada Nicolae Golescu - strada C.A.Rosetti- strada Boteanu- Piata Revolutiei- strada Academiei- Calea Victoriei- bdul Elisabeta- Calea Victoriei- Strada Lipscani.

Lectura la lumina felinarelor in Noaptea de Sanziene

2011-06-27T00:52:00.000-07:00

Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate - ARCEN a lansat joi, 23 iunie 2011, editia a II-a a Programului "Lectura la lumina felinarelor", printr-o lectura din romanul "Noaptea de Sanziene" de Mircea Eliade, in gradina interioara a Scolii Centrale din Bucuresti.

Seara a fost deschisa cu muzica cvartetului "Bella Musica" de la Teatrul National de Opereta "Ion Dacian". A urmat o scurta introducere in opera lui Eliade, facuta de profesorul Gheorghe Lazarescu, de la Colegiul National Sf. Sava. Invitatii au putut afla apoi cateva traditii si obiceiuri legate de Noaptea de Sanziene, fetele purtand coronite de sanziene pe cap.

Voluntarii ARCEN au lecturat, pe rand, mai multe pasaje-cheie din roman, iar atmosfera creata a fost una de basm, specifica unei nopti de sanziene.

Gradina interioara a fost spatiul perfect pentru o iesire din timp, iar acordurile muzicale si cuvintele pline de taine i-au indemnat pe toti la visare...

Pasaje din "Noaptea de Sanziene", Mircea Eliade.

"... Fata ridicase din umeri şi zambise. In lumina serii, obrazul ei părea şi mai parlit de soare şi părul căpătase un luciu stins, de metal vechi.

— Nu te inţeleg, spusese. Nu-mi dau seama dacă glumeşti sau crezi cu adevărat...

Pe nesimţite, deasupra lor, cerul işi domolise sclipirea. O stea răsărise din senin, stingheră, in creştetul pădurii.

— S-ar putea intampla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te inveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe langă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...

— Imi pare rău că nu te pot urmări, vorbise ea tarziu. Mi-ar fi plăcut să te pot inţelege...

— Unii spun că in noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea inţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească..."

"Voiam să cred că cineva poate rămâne imaculat pe acest pământ, că Spiritul nu cedează întotdeauna trupului, aşa cum se întâmplă cu noi, oamenii mărunţi şi păcătoşi. Iubeam prea mult Spiritul. E acesta un păcat? Filosofii vorbesc mereu de transcendent. Eram însetat de cuvântul acesta, de lucrul acesta, de tot ceea ce nu face parte din lumea noastră deşi se află printre noi, în mijlocul nostru… Multă vreme, adăugă coborând din nou glasul, voiam să iubesc şi eu aşa cum iubesc sfinţii…”

"Aşa ar fi vrut să creadă, ascultandu-l, că cerurile s-ar putea deschide la miezul nopţii. Ştefan era un om ciudat. Avea o frumuseţe virilă şi totuşi fragedă, copilăroasă, care o tulburase. Nu-şi putea explica prea bine ce o atrăgea la el; poate lipsa lui de vulgaritate, şi felul lui straniu, aproape misterios de a fi; o privea uneori lung, şi zambea ca şi cum ar fi citit cine ştie ce ganduri ascunse inapoia frunţii ei, ganduri pe care ea nu le ghicea. Se simţea atrasă şi de neinţeleasa lui tristeţe, pe care o trădau tăcerile, absenţele lui. Ştefan era deosebit de toţi bărbaţii pe care-i cunoscuse ea. Nu ştia niciodată ce are sa-i spună in clipa următoare. O intrerupea uneori ca să-i pună intrebări absurde."

„— Ştii, reîncepu el brusc, acolo, în labirint, mă simţeam închis din toate părţile. Parcă m-aş fi aflat prizonier într-o imensă sferă de metal. Parcă nu mă mai găseam în pântecele balenei, ci înlăuntrul unei imense sfere de metal. Nu-i vedeam nicăieri marginile, dar mă simţeam totuşi închis iremediabil înlăuntrul ei, simţeam că oricât m-aş zbate, oricât aş înainta, oricât de departe de centrul de unde plecasem şi mai aproape de marginile ei, marginile acestea de fier îmi rămâneau inaccesibile. Mă simţeam condamnat pentru tot restul vieţii să mă învârt, orbeşte, zadarnic, înlăuntrul sferei acesteia, ca în întunericul unui labirint. Şi, totuşi, într-o zi, aproape fără să-mi dau seama — am sfărâmat coaja, şi am ieşit, aşa cum ai ieşi dintr-un imens ou, a cărui coajă ţi se părea inaccesibilă, invulnerabilă, ca o lespede şi pe care, abia atingând-o, s-a sfărâmat. Şi am ieşit din nou la lumină, am ieşit din labirint..."

"Se întrerupse şi-şi plecă ochii, încurcată.
— N-a fost vina ta, adăugă după o clipă. Amândouă îţi erau ursite, pentru că le iubeai pe amândouă, dar tu ai crezut că le-ai putea iubi deodată, aşa cum iubesc sufletele în Cer, şi asta nu se poate. Asta a fost nălucirea ta. Acolo, în Cer, după moarte, toate lucrurile îţi sunt date deodată. Asta o face Dumnezeu, Şi noi nu putem înţelege. Tot ce-am iubit într-o viaţă întreagă, pe rând, acolo le avem împreună, căci ni le înapoiază Dumnezeu şi ni le înapoiază pe toate deodată... Dar tu ai crezut că viaţa din Cer o poţi trăi aici, pe pământ...

— De unde ştii tu toate lucrurile astea?

— Păcatul tău este că vrei să trăieşti moartea aici, pe pământ, continuă Irina ca şi cum nu l-ar fi auzit. Dar pe pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi...

— Dar sfinţii cum de pot iubi toţi oamenii şi toate lucrurile deodată? o întrerupse el agitat.

Irina îşi plecă ochii, intimidată, şi tăcu.

— Sfinţii, stărui el.

— Asta o face Dumnezeu, spuse ea târziu. Noi nu suntem sfinţi. Şi e mare păcat că vrei să trăieşti ca sfinţii când nu te-a învrednicit Dumnezeu. Dumnezeu te-a ursit să trăieşti ca oamenii vii, pe pământ..."

"Cand se gandea la anii de tinereţe, i se păreau dilataţi, plini de intamplări, bogaţi in revelaţii; anii lui de studii la Paris i se păreau nesfarşiţi, parcă ei singuri ar fi durat cat o viaţă intreagă. Apoi, de la un anumit moment, pe care nu izbutea să şi-l precizeze, timpul incepuse să alerge şi anii aproape că nu-i mai aduceau nimic nou. Se intamplaseră atatea evenimente in jurul lui — fusese in primul rand, războiul — dar parcă toate aceste evenimente ar fi fost lipsite de durată, parcă n-ar fi fost recepţionate de timpul lui interior, ci s-ar fi intamplat undeva in afară de el, pe un ecran la care ar fi privit ca la cinematograf; căci şi intr-un film se intamplă acţiuni care durează uneori ani indelungaţi, şi iţi dai foarte bine seama că şi acolo a trecut timpul, dar nu simţi lucrul acesta in propria ta fiinţă. Aşa i se părea că trecuseră ultimii ani.”

Multumim pentru sprijin Scolii Centrale din Bucuresti si Asociatiei Prietenii Scolii Centrale.

Fotografii: Matei Buta.

Lectura la lumina felinarelor, editia a-II-a

2011-06-14T23:11:00.000-07:00

„Lectură la lumina felinarelor” este titlul programului de lecturi publice pentru tineret iniţiat de Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN.

Aflat la cea de-a doua ediţie, Programul „Lectură la lumina felinarelor” se va relua cu ocazia ajunului de Sânziene, joi, 23 iunie 2011, începând cu ora 19.00, în grădina interioară a Şcolii Centrale din Bucureşti (monument de arhitectură, strada Icoanei nr.3-5, sector 2).

Participanţii la seara de lectură se vor putea bucura de lecturarea unor fragmente din romanul lui Mircea Eliade, „Noaptea de Sânziene”, un roman care problematizează ieşirea omului contemporan din timp, un roman în care erosul se amestecă cu istoricul şi metafizicul.

Atmosfera specială a evenimentului va fi data atât de arhitectura grădinii interioare a Şcolii Centrale din Bucureşti, cât şi de cvartetul „Bella Musica” al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

gradina interioara a Scolii Centrale

Scopul Programului ARCEN este de a încuraja lectura şi dezbaterea de idei, de a încuraja tinerii să citească, să studieze şi să comenteze texte literare împreună cu prietenii şi/sau colegii, în spaţii non-formale.

Programul „Lectură la lumina felinarelor” se doreşte a fi şi o alternativă de petrecere a timpului liber.

Mircea Eliade

Programul „Lectură la lumina felinarelor” se va desfăşura în perioada iunie- septembrie 2011 în mai multe zone ale Capitalei, iar voluntarii ARCEN pregătesc bucureştenilor lecturi şi dezbateri de idei pe baza unor autori precum Lucian Blaga, George Călinescu, Emil Cioran, Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Eugen Ionescu şi mulţi alţii.

Intrarea la eveniment este liberă şi se va face în limita locurilor disponibile.

Parteneri: Scoala Centrala din Bucuresti,
Asociatia Prietenii Scolii Centrale

______________________________________________________________________________

Desfășurarea proiectului „Lectură la lumina felinarelor” :

Proiectul „Lectura la lumina felinarelor” urmează să se desfășoare doar pe perioada verii, în lunile iunie-septembrie și doar în spații publice: parcuri, grădini, terase, piațete etc.

Durata fiecărei seri de lectură: 2 ore.

Re-construcția spațiului urban se va realiza prin intermediul lecturii și a atmosferei create pe parcursul evenimentului. Parcul, grădina sau terasa se vor transforma pe perioada evenimentului, într-un spațiu în care cei prezenți se vor reuni în jurul cărții, a literei, a cititorului, a poveștii ori a subiectului dezbătut.

Cum se petrece seara de lectură:

Pe lângă lectură, organizatorii (voluntarii ARCEN) vor introduce pe cei prezenți la eveniment în subiectul lecturii, vor face o prezentare succintă a autorului și vor propune elemente de interpretare și critică literară.

Lectura va fi însoțită de scurte momente muzicale oferite de invitații ARCEN (în general formații camerale). Lectura poate fi susținută public de: scriitori, voluntari ARCEN, actori, dar și de către cei prezenți la eveniment.

În cadrul serii de lectură, cei prezenți la eveniment vor primi din partea ARCEN (pe durata evenimentului) materialul sau cartea din care se face lectura.

De ce lecturi „la lumina felinarelor”?

Pentru că ARCEN își propune prin acest proiect să ofere o alternativă de petrecere a timpului liber, un timp petrecut în preajma cărților și a muzicii de calitate.

Proiectul se desfăşoară seara deoarece, pe timpul verii, în acest moment al zilei este mai răcoare, iar cei mai mulţi bucureşteni ies în oraş să se relaxeze, dorind să uite de grijile cotidiene.

Seara, magia face ca literele şi cuvintele cărţilor să prindă aripi în minţile cititorilor!

Ce ne desparte pe noi, oamenii de astazi, de cei din secolul al XIX-lea...

2011-05-25T04:54:00.000-07:00

Aceasta este intrebarea la care am incercat sa aflam raspuns, miercuri, 18 mai, impreuna cu scriitoarea Ioana Parvulescu, in cadrul celei de-a 4-a serate culturale din cadrul Programului "Ceai, biscuiti, Cultura si Normalitate", desfasurata la Institutul Cultural Roman din Bucuresti.

Invitatii s-au putut delecta cu muzica lui Franz Liszt, au admirat si au probat palariile de secol XIX-inceput de secol XX din colectia Ralucai Alexandru, descoperind apoi o multime de informatii noi si interesante despre oamenii secolului XIX, despre obiceiurile si modul lor de a gandi. Conferinta sustinuta de doamna Ioana Parvulescu ne-a introdus in societatea acelor vremuri, dezvaluind deosebirile, dar si asemanarile dintre noi, oamenii de astazi, si cei din secolul XIX.

Acestea sunt o parte dintre ideile dezbatute in cadrul conferintei:

"Romania era in randul lumii, era luata in seama ca toate celelalte state europene. Acest fapt este confirmat si in romanul lui Jules Verne - "De la Pamant la Luna". Acolo, pentru proiectul acesta de trimitere al unui obuz-racheta pe Luna, se iau bani de la diverse mari banci din toata lumea. Intre aceste banci este numita si banca Marmoros Bank din Bucuresti. Deci cand Jules Verne a imaginat acest roman, a pus intre cei care vor finanta proiectul zborului pe Luna si o banca romaneasca. Ceea ce arata ca noi contam. "

"Ce aveau in plus romanii de secol XIX fata de cei de azi: oamenii politici afisau hotarare in poze (nu era obiceiul de a afisa o figura triumfalista), nu exista inca moda de a triumfa inainte de a incepe, oamenii luau de devreme viata in serios ("secolul XIX a fost secolul tinerilor"), erau atenti cu banii publici si neatenti cu banii proprii. "

"Urarea din Caragiale era "Sa fiti sanatosi si veseli!", pentru ca in secolul XIX sanatatea era o mare problema (nu existau antibiotice, se murea de tuberculoza s.a.m.d.) si veselia era de la sine inteleasa. Astazi, lucrurile s-au inversat: medicina a avansat, in schimb veselia ni s-a cam "imbolnavit". Nu mai radem cu aceeasi usurinta cu care radeau ei".

"Inversarea raportului "regula-exceptie": ceea in secolul XIX era regula, a devenit astazi exceptie; ceea ce in secolul XIX era exceptie, a devenit astazi regula."

"Oamenii de secol XIX nu erau preocupati doar sa critice, sa vada numai defectele, raul. In locul a 100 de guri care sa critice, ei puneau doua maini care faceau macar un lucru bun pentru contemporanii lor."

"Adeseori, cand pierdeau pe cineva drag, obiceiul oamenilor de secol XIX era sa puna in loc ceva pentru bucuria multor necunoscuti. Gasesti pe munte o banca, o cabanita, un refugiu, fiecare se ducea si lasa ceva acolo, ca sa aiba cei care vin in urma lor. Exista un altruism, existau oameni care se gandeau la ceilalti. Fara sa-i cunoasca, fara sa aiba ceva de castigat de pe urma lor."

"Librarii erau destul de asemanatori cu ministrii si, in general, era o trasatura comuna (a barbatilor si femeilor deopotriva) de a lua lucrurile putin mai in serios si de a gandi pasii inainte. Ceea ce astazi nu se intampla. Cei mai cunoscuti librari pe care i-a avut Bucurestiul sunt din secolul XIX (Leon Alcalay, Socec etc). Socec-tatal, la moarte, i-a lasat libraria lui Socec-fiul si ea a durat pana in perioada pre-interbelica. La Socec a aparut volumul de poezii al lui Eminescu, singurul volum publicat de Maiorescu: Poesii. "

"Se ridicau statui sau se construiau monumente din bani publici. Vorba "Dati un leu pentru Ateneu" de aici vine. Dar asta nu inseamna ca li s-au cerut oamenilor bani "pe gratis". Ci se organizau tombole sau diverse alte evenimente, la care ei cumparau bilete de 1 leu. Era o transparenta deplina in privinta folosirii banilor (pana la ultimul banut scria acolo cate bilete s-au vandut si erau publicate datele in ziar), apoi ridicau statuile si monumentele."

"Ce ne deosebeste iarasi de oamenii de secol XIX - Carol I, omul providential al romanilor. Ii datoram enorm lui Carol, care a fost uitat complet pe urma. Acum se recupereaza putin din amintirea lui. De fapt, au fost doi "Caroli": Carol I si Carol Davila (probabil fiul lui Franz Liszt, nu este sigur), care a venit si a pus medicina pe roate."

"Carol I intotdeauna finanta din banii lui, mosteniti de la familia Hohenzollern-Sigmaringen. A oferit suma de 6.000 de lei pe an (era foarte mult pe vremea aceea), pentru ca Academia sa initieze un dictionar: Etimologicum Magnum Romaniae, cel pe care avea sa il ia in serios numai Hasdeu si sa il duca pana la cuvantul "barbat" (mai mult nu a apucat sa scrie). Acest dictionar enorm, care urma sa fie baza limbii romane, a fost initiat de Carol I si finantat de el."

"Biblioteca Centrala Universitara (BCU) a fost facuta tot la initiativa lui Carol I, care a spus ca si studentii sa aiba un palat vizavi de palatul lui (Sala Palatului). Primii bani i-a dat tot el si tot asa, o suma de inceput destul de serioasa."

"La Busteni exista Scoala Primara, facuta tot de Carol I. Biserica din Busteni tot el a facut-o. Podul de la Cernavoda el l-a facut. Initial s-a numit chiar Podul Carol I. La acest pod, Carol a batut primul cui. Constructia a fost facuta de inginerul Anghel Saligny si este o bijuterie si astazi, are ceva asemanator cu Turnul Eiffel."

Nu existau diferente mari intre bogati si saraci

"Ferdinand, cand s-a casatorit cu Maria, a fost primit la Gara de Nord, care arata formidabil.

Pentru a serba acest lucru, care s-a facut intr-o zi istorica, pe 24 ianuarie 1893, s-au ales 23 de perechi de proaspat casatoriti si ei au venit in cortegiu pe bulevard si pe Calea Victoriei. Si li s-au dat o multime de cadouri, s-au serbat impreuna cele 23 de nunti, deodata cu a lui Ferdinand si a Mariei. Ei erau deja casatoriti, dar si-au facut serbarea impreuna cu celelalte 23 de perechi, in Cismigiu, cu mese mari, la care au participat o multime de oameni.
Era obiceiul: luau parte toti, din toate clasele sociale. Au primit toti cadouri extrem de bogate. De asemenea, pe mese erau cadouri pentru diversi participati. "

Asemanari intre ieri si azi

"Ai carte, n-ai parte!" il auzim adeseori, dar exista si la 1897. "Ruina industriei nationale", "Ca la noi la nimenea" - toate acestea se spuneau inca de pe atunci."

"Gazetele semanau cu cele de azi. As spune ca este cel mai rau lucru din secolul XIX. Deformeaza realitatea foarte tare, fac politica, isi arunca acuze unii altora, deci gazetarii nu au fost ce trebuia. Erau si din aceia curajosi, care faceau dreptate, dar in general gazetaria nu era chiar ce trebuie."

"Masele poporului sunt in plina panica din cauza zvonului despre pieirea lumii", se scria in 1899, cu ocazia venirii cometei despre care vorbeste si Caragiale. Exact ca acum, cand se tot spune de sfarsitul lumii."

"De asemenea, "reclama si scandal". Unul dintre principiile reclamelor: cu cat e scandalul mai mare, cu atat este reclama mai mare."

"Padurile si clima", un articol ingrijorat despre soarta padurilor. Scumpirea berii, scumpirea vietii, criza. In 1900 si in 1901 a fost criza si sunt nenumarate astfel de articole."

"Reclama la o masina de scris, este asemanatoare cu o reclama de astazi: "Avantagii: linii absolut drepte, bataie usoara si fara zgomot, cea mai mare putere de patrundere (15-20 copii). Hartia se introduce in modul cel mai simplu. Litere libere si vizibile. Cea mai mare iuteala la scris. Cea mai mare durabilitate. Tastatura mica (28 taste). Greutate usoara (7 kgr.). Forma eleganta." Schimband ce e de schimbat, la un computer de astazi tot cam asa ar fi reclama. "

Secolul XIX a fost secolul tinerilor

"Oamenii o luau de foarte devreme in serios. Maiorescu a devenit rector al Universitatii din Iasi la 22 sau 23 de ani. Si academician putin mai incolo. "

"Iacob Negruzzi, cand s-a intors din Germania, unde isi facuse studiile (fusese un student aiurit, a stat si la inchisoare la un moment dat), si-a notat in jurnal ca tine sa faca ceva pentru tara. Se uita unde e nevoie de preluarea modelului din Occident si unde poate sa vina cu o idee buna de acolo. "

"Deci tinerii se implicau foarte mult in viata sociala, dar aveau ideea asta de a nu trece timpul peste ei (se traia mai putin in secolul XIX). La 20 de ani, ei intemeiau lucruri, erau mult mai maturi decat sunt tinerii de azi. De aceea societatea s-a numit Junimea, pentru ca mizau foarte tare pe tinerete. Nicolae Filipescu a devenit primar al Capitalei tot asa, inaintea varstei de 30 de ani".

"Oamenii secolului XIX aveau o viata extrem de energica si faceau foarte multe intr-o zi. Se calatorea enorm.

Femeile erau foarte ocupate, avand grija nu doar de gospodarie si de copii, ci fiind implicate si in multe societati de binefacere. Femeile din secolul XIX erau foarte pretuite ca mame. Fiii lor le ridicau in slavi. Barbatii nostri de secol XIX au fost crescuti mai mult de mame. Tatii erau plecati aproape tot timpul si atunci isi divinizau mamele. Marturiile din jurnalele secol XIX arata ca ele participau la tot ce se intampla si ii influentau foarte mult pe barbati, doar ca stateau in planul al doilea."

"In secolul XIX, femeile sunt extrem de pretuite. Fiind foarte mare pretuirea pe care le-o acordau barbatii, erau ocrotite si nu erau lasate sa intervina in locuri unde li s-ar fi putut intampla ceva neplacut. Ideea era sa fie ocrotite. "

"Femeile erau foarte inteligente, pentru ca citeau mai mult decat barbatii, aveau mai mult timp pentru asta (se stie, erau cititoarele cele mai asidue). Fiind inteligente, rezistente si rabdatoare, au inceput sa iasa tot mai mult in fata, mai ales spre sfarsitul secolului XIX, sa-si doreasca sa faca si ele meserii pe care le fac barbatii, incep sa se duca la facultate, sa se emancipeze."

"Un lucru foarte nostim este cum, la initiativa doctorului Gerota, care a tinut o conferinta la Ateneu, femeile au renuntat la corset. Acest doctor le-a arata ca de fapt corsetul le distruge organele, ca le dauneaza la respiratie. Lucru nu tocmai diferit de ce se intampla azi, cand femeile poarte tocuri prea inalte, blugi prea stramti. Singura diferenta: atunci ele sufereau pentru a-si face un corp mai frumos."

"Femeile nu aveau o libertate atat de mare ca astazi. S-au mai emancipat incetul cu incetul si si-au gasit independenta, ceea ce - cel putin in interbelic - nu le-a facut mai fericite decat pe predecesoarele lor. La noi, de-abia in 1946 au primit si femeile drept la vot."

"Intre razboaie "se purta" nefericirea. Era foarte la moda sa fii nefericita, sa suferi din dragoste, ceea ce faceau toate cu mare voluptate. Aveau "bucuria" de a suferi crancen din dragoste, ceea ce nu se intamplase in secolul XIX."
"Atunci a fost momentul cel mai bun pentru femei, pentru ca se eliberau de niste constrangeri (de pilde, nu aveau voie sa umble singure pe strada - trebuiau sa existe doua insotitoare sau un insotitor), dar pe de alta parte erau sufleteste mult mai linistite."

"De altfel, ele erau foarte ocupate, se ocupau nu numai de casa, gospodarie, copii, ci erau implicate si in multe societati de binefacere si chiar se ocupau de orfelinate, case de batrani. Exista azilul Elena Doamna, la care cresteau copii fara resurse ori parinti. De multe ori, pe copiii astia ii luau acasa si ii cresteau ca pe propriii copii."

"Anne de Noailles (Ana Brâncoveanu) si Elena Vacarescu sunt figurile care si astazi sunt discutate in toata Europa. Ele sunt mereu in prim-plan."

Cum se desfasura o zi obisnuita a unui om de secol XIX la Bucuresti

"Un barbat de tipul Titu Maiorescu sau C.A. Rosetti se scula pe la 7, isi bea cafeaua in liniste, eventual citea presa de ieri."

"In ce il priveste pe Titu Maiorescu, orele lui de consultatii (era avocat si din asta traia) erau intre 8 si 11, destul de devreme pentru secolul XIX, in care lucrurile incepeau de obicei mai tarziu, mai in tihna.

Munca se facea intre 9 si 12, apoi era pauza de masa (cum azi mai e doar in Italia), se inchidea totul la pranz, se duceau oamenii sa manance, apoi mai aveau program dupa masa. Maiorescu isi facea consultatiile avocatesti, se intorcea, manca, apoi incepeau diverse alte treburi: isi pregatea conferinte, cursuri pentru universitate, facea nenumarate calatorii (calatoreau enorm oamenii pe vremea aceea si pentru mijloacele care erau - exista trenul, dar si trasura inca se folosea).

Se duceau la spectacole de teatru, care incepeau destul de tarziu (pe la 7 sau 8 seara), apoi aveau supeul, deci pe la 10 sau 11 seara. Si se culcau tarziu. Eminescu se ducea in vizita la 11 noaptea, de pilda. Erau destul de mondeni. "

"Intr-adevar, timpul parca avea rabdare si era mai dilatat. Astazi a intrat la apa, nu mai avem timp de nimic. Dar atunci aveau timp de tot: discutii tihnite, scris scrisori de 10 pagini, plimbari. Mereu drepti, cu tinuta extrem de ingrijita, cu bastoane, cu palarii care te obliga sa stai drept. Aveau timp si de politica."

"Femeile se sculau odata cu sotii lor, apoi se ocupau de treburile casnice (care erau nenumarate), se duceau la cumparaturi pentru ele insele sau pentru casa (nu carau ele lucruri, nu se oboseau, ci carau servitoarele sau curierii). Apoi se intalneau cu alte doamne, sa puna la cale lucrari de binefacere. Seara se duceau cu sotii lor la opera, la teatru, in vizite. Dura mai mult insa imbracatul, caci aveau haine mai complicate. "

Diferenta dintre oamenii secolului XIX si oamenii din perioada interbelica

"Ii despartea prapastia razboiului, care i-a ingrozit pe "tinerii Goe". Generatia rasfatata, crescuta cum a fost crescuta la 1900, a ajuns la 1920 complet debusolata si speriata."

"Intre 1890 si 1910 a fost perioada cea mai linistita si mai lejera. Exista zeci de marturii in care se vede ca oamenii chiar credeau ca s-a terminat cu razboaiele, ca lumea merge inainte, ca se va inventa inima artificiala sau lucruri de acest tip, care sa ii tina sanatosi si veseli pana mult dupa adancile batraneti, ca vor fi poate chiar nemuritori, ca totul merge spre bine."

"Dupa care, a urmat acest dezastru care i-a ingrozit, Marele Razboi. Atat de tare incat, cand a inceput perioada interbelica, singura lor dorinta era sa traiasca intens, repede, s-a grabit ingrozitor ritmul de viata si se simteau sufocati. De aceea tinerii interbelici au iesit cu gandiri si trairi extreme. Se produsese o ruptura si nu mai aveau tihna si increderea pe care o avusesera in preajma lui 1900."

"S-au produs schimbari pe toate planurile, inclusiv cel tehnic, au inceput si sporturile... Apoi a fost schimbarea psihica, pentru ca au devenit artizani, au devenit preocupati de probleme fara solutie, nu se mai gandeau atat de mult la viitor, nu mai erau dispusi la atatea sacrificii, au devenit mai egoisti".

Multumim pentru sprijin Institutului Cultural Roman, Editurii Humanitas, dnei Raluca Alexandru.
Parteneri media: B24Fun

Fotografii realizate de ICR, Matei Buta, Raluca Simionoiu

Invitaţie in secolul al XIX-lea cu Ioana Pârvulescu

2011-05-08T05:52:00.000-07:00

Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN organizează miercuri, 18 mai 2011, începând cu ora 18.00, evenimentul „Ce ne desparte pe noi, oamenii de astăzi, de cei din secolul al XIX-lea?”.

Organizat în colaborare cu Institutul Cultural Român şi Editura Humanitas, evenimentul o are ca invitată specială pe scriitoarea Ioana Pârvulescu, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti.

„Ce ne desparte pe noi, oamenii de astăzi, de cei din secolul al XIX-lea?” este un eveniment care face parte din Programul de serate culturale pentru tineret, intitulat „Ceai, biscuiţi, Cultură şi Normalitate” al Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN, program care doreşte promovarea, în rândul tinerilor, a unor personalităţi contemporane, încurajarea dialogului şi a dezbaterii între tinerii participanţi şi personalităţile invitate, dar şi crearea unei alternative de petrecere a timpului liber.

Conferinţa scriitoarei Ioana Pârvulescu va fi însoţită de o expoziţie de pălării originale de sfârşit de secol XIX- început de secol XX, precum şi de o expoziţie de afişe publicitare de la începutul secolului al XX-lea, toate menite să introducă invitaţii în atmosfera acelor vremuri.

Afişele şi pălăriile aparţin colecţiei particulare a designerului Raluca Alexandru.

Participanţii la eveniment vor fi întâmpinaţi de muzica compozitorului Franz Liszt, dar şi cu ceai şi biscuiţi oferiţi de organizatori.

Evenimentul va avea loc la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru, nr.38)

Intrarea va fi gratuită şi se va face în limita locurilor disponibile.

Parteneri media:

__________________________________________________________________

Programul "Ceai, Biscuiti, Cultura si Normaliatate" apartine voluntarilor ARCEN care si-au propus ca timp de 4 ani de zile, in perioada 2010-2014, sa fie organizate evenimente de tip-dezbatere, numite generic "serate-culturale pentru tineret".

Scopul Programului ARCEN este cel de implicare a tinerilor in actiuni si evenenimente culturale care pot aduce un nou mod de a gandi si de a se raporta la societate, care aduc o perspectiva noua sau mai putin mediatizata asupra vietii, culturii si artelor.

Programul de serate culturale umareste promovarea unor modele ce pot fi urmate de catre tineri, modele nepromovate in societatea contemporana.

Pana in luna mai a acestui an ARCEN a organizat 3 serate in cadrul Programului "Ceai, biscuiti, Cultura si Normalitate":

5 mai 2010- "Vis si visatori in epoca postmoderna", invitat Razvan Theodorescu

24 septembrie 2010- "Seara de povesti...despre Bucuresti", invitati Constantin Balaceanu-Stolnici si Theodor Paleologu

24 februarie 2011- "Morala, morale si printipuri", invitat Andrei Plesu.

__________________________________________________________________

(foto: Radu Sandovici)

IOANA PÂRVULESCU, scriitoare si critic literar, predă literatură română modernă la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi este colaborator permanent al revistei România literară, unde ţine rubrica săptămânală „Cronica optimistei“. A iniţiat şi a coordonat timp de zece ani, la Editura Humanitas, colecţia de literatură universală „Cartea de pe noptieră“.

SCRIERI: Lenevind într-un ochi (1990); Alfabetul doamnelor (1999); Prejudecăţi literare (1999); Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003, ediţia a II-a 2007); În intimitatea secolului 19 (2005); În Ţara Miticilor (2007, ediţia a II-a adăugită, 2008); Întoarcere în secolul 21 (2009); Viaţa începe vineri (2009), Cartea intrebarilor (2010). În volumul cu cinci autori Poveşti de dragoste la prima vedere (2008) a publicat proza intitulată Un pariu la Paris. In 1999 primeste premiul pentru critică literară al Uniunii Scriitorilor din România pentru Alfabetul doamnelor (Ed. Crater, București, 1999)

Raluca Alexandru, designer si colectionar, este absolventa a Universitatii de Arte Bucuresti, Facultatea de Arte decorative si Design, specializarea Design Textil – Licenta (2005) si Master. Designer de interior liber-profesionist realizand proiectari, consilieri, reamenajari, finisaje artistrice unicat (pictura decorativa, tapiserie, etc), reconditionari mobilier stil, consiliere antichitati, etc (2003-2011), stilist la diferite publicatii: editor la revista Casa si Gradina (2005-2007), colaborator la Mami, Harper’s Bazaar, Story, Jurnalul National, Cosmopolitan,etc (2005-2009), director de comunicare a Festivalului International de Film Digital Kinofest, Bucuresti, 2007-2008-2009-2010, colectionar de antichitati (palarii vechi, haine de epoca, reviste vechi, reclame vechi, ceasuri vechi, etc) si organizator de evenimente vintage (2009-2011)

Invierea Mantuitorului Iisus Hristos- Sfintele Pasti

2011-04-24T05:51:00.000-07:00

Sa ne apropiem purtatori de Lumina
La Hristos, Cel ce a iesit
Din mormant ca un Mire
Si sa praznuim impreuna cu cetele
Cele iubitoare de Praznic
Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare.

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur la Invierea Domnului:

De este cineva bun credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulceascăde acest praznic bun şi luminat; de este cineva slugă înţeleaptă, să intrebucurându-se întru bucuria Domnului său; de s-a ostenit cineva postind, să-şiia acum dinarul; de a lucrat cineva din ceasul dintâi, să-şi ia astăzi dreaptaplată; de a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască; de aajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nuse va păgubi; de a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se aproprie,nimic îndoindu-se; de a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu seteamă că a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca pecel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce alucrat din ceasul întâi; pe cel de pe urmă îl miluieşte şi pe cel dintâi îlmângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte şi faptele primeşte şi cuvoinţa se împacă, şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă. Pentru aceasta,intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru şi cei dintâi şi cei de al doilealuaţi plata.

Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi ceileneşi cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-văastăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi; viţelul este mare, nimeni să nu iasăflămând, toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii.Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăţia ce de obşte.Nimenea să se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit.Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moarteaMântuitorului. Stinsu-o-a pe dânsa Cel ce a fost ţinut de aceea.

Prădat-a iadulCel ce s-a pogorât la iad. Amărâtu-l-a pe dânsul, gustând Trupul Lui. Şiaceasta mai înainte apucând Isaia, a strigat: iadul, zice, s-a amărât,întâmpinându-Te pe Tine jos. Amărâtu-s-a că s-a stricat. Amărâtu-s-a că s-abatjocorit. Amărâtu-s-a că s-a omorât; amărâtu-s-a că s-a surpat; amărâtu-s-acă s-a legat. Luat-a trupul şi de Dumnezeu s-a lovit; luat-a pământ şi s-aîntâmpinat cu cerul; luat-a ceea ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut.

Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa?Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii; înviat-a Hristos şi se bucură îngerii;înviat-a Hristos şi viaţă vieţuieşte; înviat-a Hristos şi nici un mort nu esteîn groapă, că Hristos sculându-se din morţi începătură celor adormiţi, Aceluiaeste Slava şi cinstea în vecii vecilor. Amin!

Serata "Morala, morale si printipuri" la ICR

2011-02-28T23:31:00.000-08:00

Voluntarii Asociatiei Romane pentru Cultura, Educatie si Normalitate- ARCEN au organizat joi,
24 februraie 2011, la Institutul Cultural Roman din Bucuresti, cea de-a treia serata culturala pentru tineret-"Morala, morale si printipuri"- din cadrul Programului de serate culturale "Ceai, Biscuiti, Cultura si Normalitate".
Numarul participantilor la eveniment a depasit capacitatea salii, la evenimentul ARCEN fiind prezente aproximativ 300 de persoane.
Invitatul special al serii a fost scriitorul, eseistul si filosoful Andrei Plesu. Pornind de la reportajul ARCEN, acesta a impartasit invitatilor cateva idei legate de "morala, morale si printipuri", raspunzand apoi numeroaselor intrebari din public.

Cateva idei lansate de domnul Andrei Plesu la evenimentul ARCEN:

- Filosofia lui Noica spune: "Daca tocmai mergi spre rai si te intalnesti cu o caruta rasturnata si te opresti s-o pui la loc pe roti (dar fiind in drumul spre rai), nu-ti faci treaba".
- "Unii confunda morala cu jurisprudenta: "Moral e sa respecti legile". Nu este asa, pentru ca nu exista legi pentru cate lucru trebuie facute intr-o viata de om. Legile se ocupa de ceea ce e legiferabil. Dar viata noastra, in general, nu e facuta din lucruri regiferabile".
- "Calitatea morala se vede in felul cum un om se poarta cu ceilalti. Exista oameni care au geniul comportamentului cu celalalt, care stiu sa reactioneze, sa stimuleze, sa accepte sa faca un pas inapoi sau un pas inainte, care stiu sa faca dansul acesta care este viata zilnica, fara ostentatie si iradiind o stare de bine. "A face binele" nu e strict a face fapte bune, ci a institui in jurul tau o retea de oxigen, o permeabilitate la ceea ce e valoare."

- "Daca nu te eliberezi de compasiune, n-o sa ajungi niciodata monah"(fragment din Pateric). Dar asta a zis-o totusi un om care a fost un mare calugar. El vrea sa spuna ca daca nu mergi spre tinta optiunii tale stiind la un moment dat sa te detasezi de tot, n-ai nici o sansa s-o atingi."
- "Se uita ca cel care a spus "sa nu preacurviti!" a zis si "sa nu judecati!"(fragment din Pateric). Ganditi-va de cate ori pe zi judecam pe celalalt. Si asta in mod spontan, e aprope un fel de a fi al omului. "
- "Binele nu e acelasi peste tot, raul nu este acelasi peste tot: in unele tari trece de bine ceea ce in alta tari, in mod traditional, trece de rau. Exista insa ceva care e peste tot la fel: ideea ca exista o diferenta intre bine si rau, ca unele lucruri sunt bune si unele nu sunt bune".
- "Exista o poveste despre o doamna din aristocratia britanica. Ea spunea ca se roaga in fiecare seara asa: "Doamne, ajuta-ma sa nu-mi pun vreodata problema raului". Pentru ca daca iti pui problema raului esti pe un teritoriu foarte periculos. Sanctiunea morala impune un fel de asumare a unei distinctii clare intre bine si rau."
"Principiul vine de la un cuvant latinesc ce inseamna, pur si simplu, "inceput". Cuvantul cu care incepe Biblia este "in principio". Principiul e bun in masura in care este o rampa buna de lansare a vietii tale si a judecatilor tale."

"Daca ai principii, daca crezi in functie de ele, nu mai ai nevoie sa gandesti, nu mai ai nevoie sa ai initiative, e suficient sa le aplici. Ai 5, 8, 20 de principii si le executi! Principiile gandite in felul asta, ca niste reguli de fier care trebuie aplicate clipa de clipa, ii iau libertatea omului de a se misca nuantat.
In viata concreta, oamenii nu sunt asa de principiali. Toate ideologiile sunt principiale, toate utopiile sunt principiale. In viata concreta, oamenii sunt mai flexibili. Exista si o intermitenta a principiilor: sunt moment cand ai principii si momente cand nu exista asa ceva..."

"Exista coduri morale care se nasc asa: "dom'le, la noi, cei mai multi insi prefera sa mearga goi. Deci: cine umbla imbracat incalca legea. Nu spun un lucru suprarealist: au existat si cred ca mai exista comunitati primitive care mor de ras cand apare unul imbracat. Asta inseamna un cod local. Despuierea este o conditie acceptata moralmente si existentialmente. Pentru ca e dedusa, mai exact este indusa dintr-un principiu de fapt. Dar ca sa se nasca totusi o morala, eu pretind ca e nevoie de un principiu transcendent, un concept al ordinii din care sa deduci un tip de comportament si asta fac in general religiile."

Partener la acest eveniment a fost
Institutul Cultural Roman-ICR Bucuresti.

Morala, Morale si Printipuri cu Andrei Plesu

2011-02-15T02:00:00.000-08:00

Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate-ARCEN
continua programul de serate culturale intitulat “Ceai, biscuiti, Cultura si Normalitate” si organizeaza, joi, 24 februarie 2011, incepand cu ora 18.30, evenimentul "MORALA, MORALE SI PRINTIPURI".

Serata va avea loc la Institutul Cultural Roman din Bucuresti, Aleea Alexandru, nr.38 (vezi harta ICR).

Invitat special la acest eveniment este scriitorul, eseistul si filosoful Andrei Plesu.

Evenimentul “Morala, morale si printipuri” este al treilea de acest gen organizat de ARCEN, Programul de serate culturale "Ceai, biscuiti, Cultura si Normalitate" avand ca scop promovarea, in randul tinerilor, a unor personalitati contemporane, incurajarea dialogului si a dezbaterii intre tinerii participanti si personalitatile invitate, dar si crearea unei alternative de petrecere a timpului liber.

Participantii la serata “Morala, morale si printipuri” vor fi intampinati de muzica compozitorului german Georg Philipp Telemann, dar si cu ceai si biscuiti oferiti de organizatori.

Tema seratei este: morala, moravurile si principiile oamenilor contemporani, tema pe care invitatul Andrei Plesu o va dezvolta si de la care vor porni discutiile cu participantii la eveniment.

Tinerii voluntari ARCEN pregatesc celor prezenti la eveniment si proiectia unui reportaj care surprinde pozitia bucurestenilor de toate varstele fata de morala, valori si principiile dupa care isi ghideaza viata.

Intrarea la eveniment este gratuita si se va face in limita locurilor disponibile, incepand cu ora 18.00.

________________________________________________________________________________

Andrei Plesu este un scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei. A fost ministrul Culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) și ministrul Afacerilor externe (29 dec. 1997 - 22 dec. 1999).

Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile private ținute de Constantin Noica la Paltinis. Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teoriei artei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei și al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianța stilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii. În urma scandalului „meditației transcendentale”, „afacere” barocă instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite intelectualitatea vremii, este „exilat” la Tescani și i se ia dreptul de semnătură. După prăbușirea regimului comunist, înființează institutul de studii avansate „New Europe College”, unde lucrează la proiecte de anvergură precum „Septuaginta”, revista culturală Dilema (azi, Dilema Veche), dar și „Adevărul” și acceptă în diverse perioade o serie de funcții publice.
Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public cu volumele Minima moralia (1988), Jurnalul de la Tescani (1993) și Despre îngeri (2003). Contrastul formal între o problematică gravă (cu deosebire morală, teologică și existențială) și abordarea ei relaxată, adesea ludică și de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor.

_________________________________________________________________________________

Multumim pentru sprijin Institutului Cultural Roman - ICR Bucuresti!

21 de ani de la Revolutia Romana (1989-2010)

2010-12-15T06:28:00.000-08:00

Revolutia in date

Anul 1989 a dus la caderea sistemului totalitar comunist în întreaga Europa. Spre sfârsitul anului, îndeosebi în vestul României, populatia aflase, de la posturile de televiziune externe (maghiare, iugoslave) si emisiunile în limba româna de la Radio Europa Libera si Vocea Americii, de schimbarile din Europa. Asa a fost posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea arbitrara a pastorului timisorean László Tökés fixata pentru data de 15 decembrie 1989) sa devina pretext pentru o revolta populara în Timisoara, transformata apoi, prin radicalizare, în revolutie.

În 15 decembrie s-au adunat în fata casei parohiale mai multi enoriasi care doreau sa împiedice evacuarea pastorului. Fiind o zona extrem de circulata, aproape de centrul orasului, multi locuitori ai orasului se opreau pentru a afla ce se întâmpla. Ei au îngrosat, astfel, initial involuntar, numarul celor adunati. În data de 16, numarul celor adunati crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriasi reformati, ci cetateni ai Timisoarei, de diferite etnii si confesiuni. Dupa-amiaza se striga pentru prima data "Jos Ceausescu!". A fost de ajuns aceasta scânteie pentru a se declansa revolta. În strigate de "Jos Ceausescu!" si "Jos comunismul!", demonstrantii s-au deplasat în diverse puncte ale Timisoarei pentru a chema oamenii la revolta. Au fost trimise trupe de Armata, Militie, Securitate pentru a dispersa multimea. Demonstrantii au fost batuti si arestati în aceeasi noapte si în dimineata urmatoare.

16 decembrie 1989

In jurul bisericii reformate din Piata Maria, niste credinciosi reformati demonstreaza pasnic, cu lumanari in maini, pazindu-l pe pastorul Laszlo Tokes care urma sa fie evacuat. Reformantilor li se adauga si un grup de oameni de toate varstele, profesiile si credintele, adunati spontan intr-un act generos de solidaritate si expresie a dorintei de libertate si democratie.

O parte a multimii se indreapta spre Caminele Studentesti pentru a aduna noi demonstranti. Se ajunge la sediul PCR unde au loc altercatii cu autoritatile. Aici s-au efectuat primele arestari.

Ora 16:00. Se intampla inevitabilul. Sunt blocate tramvaie de catre manifestanti si se striga pentru prima data “Jos cu Ceausescu!”.

Multimea se intoarce intr-un numar si mai mare in Piata Maria, apoi in Piata Operei, scandand o serie de lozinci anticomuniste. Pe drum sunt distruse pancardele de propaganda care impanzeau orasul. Acum se naste drapelul revolutiei, steagul din care a fost decupata stema comunista.

Unii dintre manifestanti au fost arestati si batuti. Pana la miezul noptii au loc adevarate lupte de strada. Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat si batut, dar combatantii si-au parasit pozitiile spre dimineata.

17 decembrie 1989

In aceasta zi, evenimentele au pornit pe o cale fara intoarcere.
Ceausescu a organizat o teleconferinta, in care cere Ministerului de Interne si Securitatii sa deschida focul asupra civililor, fara somatie. In aceasta zi au cazut primele victime ale revolutiei.

Pe treptele Catedralei se aduna un grup de copii si tineri civili care incep sa scandeze: “Jos Ceausescu!, Libertate! Vrem o tara libera!”. Dintr-un transportor blindat se trag rafale care secera multimea. Actul crud si absurd care a avut loc sub privirile timisorenilor a intaratat si mai mult multimea.
In diverse zone incep luptele deschise intre civili si militari. Se arunca cu pietre si cu sticle incendiare inspre masinile si transportoarele din care se tragea.

18 decembrie 1989

Timisoara arata ca in razboi. Magazinele aveau vitrinele sparte, erau militieni peste tot si se observau urmele de focuri. Dintr-un oras al florilor, Timisoara devenise un oras al groazei. Militarii ordonau oamenilor sa circule fara oprire si erau impiedicati sa stea in grupuri.

In incinta Spitalului Judetean sunt sustrase cadavrele celor ucisi. Vor fi transportate in secret la Bucuresti, unde vor fi arse la crematoriu. Familiile celor disparuti urmau sa fie informate ca rudele lor au fugit peste granita. Documentele care dovedeau cauza deceselor au fost, de asemenea, distruse.

In aceasta zi, linistea intregii tari este spulberata. Romanii afla de evenimentele de la Timisoara prin Europa Libera.

In dupa-amiaza de 18, un grup de 30 de tineri ies in fata Catedralei in urma repetitiilor de colinde. Alti 500 de manifestanti li se alatura. Au fluturat un steag din care fusese decupata stema comunista si au cantat “Desteapta-te romane!”. S-a tras asupra lor.

19 decembrie 1989

Revolta de la Timisoara a luat amploare. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timisoara pornea sirena aeriana. A fost semnalul pentru mii de timisoreni sa iasa din noua in strada. 7 persoane au murit si aproape 100 au fost ranite.

20 decembrie 1989 – Revolutia muncitorilor

Timisoara. Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat in oras. 100.000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astazi “Piata Victoriei”) si au inceput sa strige sloganuri anti-guvernamentale: “Noi suntem poporul!”, “Armata e cu noi!”, “Nu va fie frica, Ceausescu pica!”.

In Oltenia, regimul a incercat sa foloseasca muncitori din fabrici pentru a opri revolta din Timisoara. Au fost incarcate trenuri pline cu muncitori si au fost trimisi la Timisoara. Li s-a spus ca huliganii si ungurii devasteaza Timisoara. Ajunsi la Timisoara si vazand ca nu este vorba de asa ceva, oltenii s-au alaturat timisorenilor.

Treptat, situatia a iesit de sub controlul autoritatilor. Mai multi militari au inceput sa se fraternizeze cu demonstrantii. La sfarsitul zilei, Timisoara a fost declarata oras liber de catre demonstranti.

Exemplul Timisoarei a fost urmat si de alte orase din tara, precum Arad, Sibiu, Targu Mures, Alba Iulia, Resita, Brasov, Fagaras, Cluj-Napoca si Caransebes.

Evenimentele din Timisoara au fost descrise si in jurnalele de stiri ale unor radiouri precum Radio Europa Libera si Vocea Americii, ascultate clandestin de catre romani.

Ceausescu fiind plecat intre timp in Iran, cand s-a intors in tara pe data de 20 decembrie, a descoperit o situatie deteriorata. La ora 19:00, 20 decembrie, a dat o declaratie televizata dintr-un studio TV situat in interiorul cladirii Comitetului Central, in care i-a etichetat pe cei care protestau la Timisoara ca dusmani ai Revolutiei Socialiste.

21 decembrie 1989 – Adunarea populara

A doua zi, in data de 21 decembrie, a fost convocata in jurul pranzului o mare adunare populara menita sa exprime sprijinul populatiei fata de conducerea de partid si de stat. Vorbind de la balconul Comitetului Central, Ceausescu a evocat o serie de realizari ale societatii socialiste. Populatia a ramas indiferenta la cele auzite, doar randurile din fata il sprijineau pe Ceausescu cu scandari si aplauze.

Ceausescu nici nu a reusit sa inteleaga evenimentele, iar incapacitatea sa de a trata situatia au iesit din nou in evidenta cand a oferit, intr-un act de disperare, cresterea salariilor muncitorilor cu 100 de lei pe luna, continuand sa laude realizarile “Revolutiei Socialiste” dar neintelegand ca alta revolutie se desfasura chiar in fata sa.

Sunetul unor petarde venind dinspre marginea adunarii au transformat manifestatia in haos. Speriata la inceput, multimea a inceput sa se imprastie. O parte dintre participantii la adunare s-au regrupat langa hotelul Intercontinental si au inceput o manifestatie de protest care apoi a devenit revolutie.

Incercatile ulterioare ale cuplului Ceausescu de a recastiga controlul multimii folosind formule ca “Alo, alo!” sau “Stati linistiti la locurile voaste!” au ramas fara efect.
Multimea a plecat pe strazi, aducand capitala, la fel ca Timisoara si alte orase importante in dezordine.

Oamenii au inceput sa strige sloganuri anticomuniste si anticeausiste: “Jos dictatorul!”, “Moarte criminalului!’, “Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”. In cele din urma, protestatarii au invadat centrul din Piata Kigalniceanu pana in Piata Unirii, Piata Rosetti si Piata Romana.
Pe statuia lui Mihai Viteazul un tanar flutura un tricolor fara stema comunista.

Ceausescu, sotia sa, precum si alti oficiali s-au panicat, iar dictatorul s-a intors in interiorul cladirii. Transmisiunea directa a mitingului a fost intrerupta, dar oamenii care se uitau la televizor vazusera destul ca sa-si dea seama ce se intampla. Incercarile lui Ceausescu de a linisti populatia luasera o intorsatura neasteptata.

In cursul dupa-amiezii, in aceeasi zi, Nicolae Ceausescu a tinut o teleconferinta sustinand ca evenimentele ultimelor zile sunt organizate si dirijate cu scopul de a destabiliza tara si indreptate impotriva integritatii si independentei Romaniei.

Cuvintele lui Ceausescu in teleconferinta: “Trebuie sa demascam si sa respingem cu hotarare aceasta actiune si sa o lichidam. Nu se poate pune decat problema lichidarii in cel mai scurt timp a acestor actiuni conjugate impotriva integritatii, independentei, a constructiei socialiste, a bunastarii poporului.”
S-a pronuntat si pentru mobilizarea generala a fortelor armate.

Mai tarziu, incepand cu orele 18, a inceput reprimarea propriu-zisa care a durat pana a doua zi, ora 3 dimineata.
Protestatarii, neinarmati si neorganizati au fost intampinati de soldati, tancuri, TAB-uri, oameni din Securitate imbracati in haine civile si ofiteri ai Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista.

S-a tras asupra multimii de pe cladiri, strazi laterale si din tancuri. S-au inregistrat multe victime prim impuscare, injunghiere, sau strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat in multime in apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau multimea cu jeturi de apa puternice, iar militienii bateau si arestau oamenii.

Protestatarii au reusit sa construiasca o baricada de aparare in fata Restaurantului Dunarea, care a rezistat pana la miezul noptii, dar a fost doborat in cele din urma de fortele de ordine.

Se organizasera puncte de colectare, unde erau adunati protestatarii care erau capturati. Dupa identificare si inregistrare erau transportati la inchisoarea Jilava.

Dupa lansarea zvonului intre scutieri ca in Piata Romana mai multi colegi de-ai lor au fost injunghiati cu surubelnite, toti pasagerii care au coborat in statia de metrou din Piata Universitatii au fost batuti.
Foarte multi copii, femei sau batrani au fost maltratati, tarati pe jos, obligati sa se culce pe burta, unii peste altii, in gramezi.

A fost o noapte incendiara. Focurile de arma nu au incetat sa se auda, pana la 3 dimineata, ora la care cei care au supravietuit au parasit strazile. Dupa inabusirea revoltei, strazile au fost spalate de sange de masinile salubritatii.

Mortii au fost incinerati si s-a interzis autopsierea victimelor decedate. Multe fotografii ce au ramas ca dovezi au fost facute din elicopterele care au survolat zona si de turistii aflati in turnul hotelului Intercontinental, aflat langa Teatrul National, peste drum de Universitate.

22 decembrie 1989

A doua zi, in 22 decembrie 1989, vestea inabusirii in sange a demonstrantiilor a ajuns in scurt timp la toata populatia Bucurestiului. Multi dintre supravietuitorii macelului din zona centrala au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele intamplate.

Regimul a planuit organizarea de adunari ale muncitorilor la locurile de munca, la care sa fie condamnate “actele huliganice”, insa muncitorii au refuzat, ba din contra, au inceput organizarea de proteste si mai ample impotriva regimului.

22 decembrie 1989, ora 7:00

Pe la ora 7 dimineata, Elena Ceausescu a fost informata ca un numar mare de muncitori inaintau spre centrul Bucurestiului. Baricadele militiei care trebuiau sa blocheze accesul spre Piata Universitatii si Piata Palatului au fost inutile. La ora 9:30, Piata Universitatii era plina de oameni. La presiunea masei imense de demonstranti, fortele armate au inceput sa fraternizeze cu demonstrantii.

22 decembrie 1989, ora 10:00

Dupa ora 10, mai mult de o suta de mii de oameni erau adunati pentru prima data din proprie initiativa – nu la cererea lui Ceausescu – in centrul Bucurestiului.
Nicolae Ceausescu a luat o portavoce si a incercat sa se adreseze multimii de la balconul cladirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost intampinat cu un val de dezaprobare si furie. Elicopterele imparteau manifeste pentru a linistii populatia, dar din pricina vantului nefavorabil nu ajungeau la multime.
Tot in jurul orei 10, ministrul apararii Vasile Milea a murit in conditii suspecte.

22 decembrie 1989, ora 12:07 – Fuga lui Ceausescu

Generalul Iulian Vlad a intreprins masuri de izolare a lui Ceausescu. L-a convins pe Ceausescu sa fuga cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comanda militara secreta din tara (probabil la buncarul din zona Pitesti).

22 decembrie 1989, ora 11:00

Un comunicat radio si televiziune dat din ordinul lui Ceausescu spunea ca Milea a fost gasit vinovat de tradare si ca s-a sinucis dupa dezvaluirea tradarii sale. O ancheta ulterioara realizata prin exhumarea cadavrului in 2005, a afirmat ca s-a sinucis cu pistolul unui subordonat.

22 decembrie 1989, ora 11:00 – Haosul in Bucuresti

Dupa fuga lui Ceausescu din cladirea Comitetului Central se instaleaza haosul in Bucuresti, precedat de o stare de euforie generala. Multimile descatusate invadeaza Comitetul Central iar birourile oficialilor comunisti sunt vandalizate. Tintele preferate fiind portretele dictatorului.

22 decembrie 1989, ora 12:15 – Televiziunea isi reia emisia

Televiziunea Romana isi reia emisia. Mircea Dinescu si Ion Caramitru apar in fruntea unui grup de revolutionari, anuntand exaltati fuga dictatorului.

Haosul din Bucuresti cuprinde intreaga tara. Au avut loc manifestatii spontane de protest fata de regim. La unele manifestatii populatia a atacat sedii de partid si de stat sau chiar posturi de militie. Cativa militieni au fost chiar omorati.

22 decembrie 1989, ora 15:00 – Conturarea guvernului

Petre Roman citeste de la balconul Comitetului Central al PCR Declaratia in trei puncte a “Frontului Unitatii Poporului”, transmisa si la televiziune.
S-au conturat trei centre de putere: la Televiziunea Romana, unde se aflau Mircea Dinescu si Ion Caramitru si Ion Iliescu sosit dupa ora 14:00. La sediul CC al PCR, unde erau revolutionari care au incercat sa formeze un nou guvern, care dupa numai 20 de minute a cazut, fiind huiduiti de multime: “Fara comunism!”. Si cel de-al treilea centru, in Ministerul Apararii unde se afla generalul Victor Stanculescu.

22 decembrie 1989, ora 23:00 – Anuntarea unui nou organ al puterii

Grupul lui Iliescu se deplaseaza la sediul CC al PCR unde sunt rostite cuvantari, apoi se intorc la Televiziune unde iau legatura cu generalul Stanculescu. In jurul orei 23:00 este anuntata constituirea Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca nou organ al puterii.

Opinia publica internationala

Conducatorii multor state au inceput sa transmita mesaje de spijin al revolutiei romane: SUA (presedintele George H. W. Bush), URSS (presedintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (in acel moment cele doua Germanii nu se unisera inca), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, si Vaclav Havel, scriitorul dizident, conducator al revolutiei si viitor presedinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franta (presedintele Francois Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wurner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) si RSS Moldoveneasca.

Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material. Mari cantitati de alimente, medicamente, imbracaminte, echipament medical etc, au fost trimise in Romania. In lume, presa a dedicat pagini si uneori chiar editii intregi revolutiei romane si conducatorilor acesteia.

Procesul de preluare a puterii de catre noua structura nu se incheiase. Obiective importante atat in Bucuresti cat si in provincie sunt atacate cu arme de foc de indivizi necunoscuti. Ei primesc eticheta de teroristi. Poplatia si armata au fost chemate sa apere cuceririle fragede ale revolutiei.
De la Televiziune sunt transmise informatii neverificate, contradictorii, care creaza o situatie confuza si o stare de psihoza generala. S-au inregistrat numerosi morti si raniti.

Pentru urmatoarele 3 zile, toata tara era in haos. Au avut loc numeroase lupte inversunate.
In noaptea de 22 spre 23, Jean-Louis Calderon, jurnalist francez de la postul de televiziune Canal 5, a fost calcat de senilele unui tanc in Piata Palatului.

23 decembrie, ora 21:00 – Haos si paranoia

Tancuri si cateva unitati paramilitare au mers sa protejeze Palatul Republicii. S-au distribuit arme la multi civili, care actionau in colaborare cu unitatile armatei.

Riposta exagerata, a celor care faceau parte din dispozitivele militare sau mixte, asupra locurilor din care se trageau focuri raslete, a avut drept consecinta pierderea de vieti omenesti si mutilarea grava a zeci de persoane. La orice miscare suspecta, de exemplu, deschiderea unei ferestre sau miscarea unei perdele, se tragea haotic cu munitie de razboi. Argumentandu-se ca “teroristii roiesc” si ataca peste tot, informatii sustinute si difuzate in special prin intermediul Televiziunii.

24 decembrie 1989 – Bucurestiul in razboi

La 24 decembrie, Bucurestiul era un oras in razboi. Tancuri, Tab-uri si camioane continuau sa patruleze prin oras si inconjurau punctele problematice pentru a le proteja.

Intre timp, Ceausescu impreuna cu sotia sa Elena ce se aflau la Snagov, au plecat cu elicopterul spre Pitesti. In apropiere de Boteni au abandonat elicopterul, caruia i s-a cerut sa aterizeze de catre armata. Pe jos, sotii Ceausescu au ajuns la o statie de cercetare agricola aflata la 5 km de Targoviste, unde au fost preluati de militieni si transportati dupa cateva peripetii la garizoana din Targoviste.

25 decembrie 1989 – Condamnarea si executarea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu

In ziua de Craciun, cei doi au fost condamnati la moarte de catre o curte militara ad-hoc, pentru o serie de acuzatii, printre care si genocid. Au fost executati in incinta garizoanei din Targoviste. Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Steaua, unde s-au ratacit. Au fost gasite a doua zi si aduse cu morga la Spitalul Militar. De acolo au fost transportate la cimitirul Ghencea si inmormantate in secret.

Fragmentele din filmarea cu procesul si finalul executiei au fost difuzate in aceeasi zi la televiziunea nationala.

Intensitatea luptelor armate a scazut brusc dupa difuzarea pe 25 decembrie pe postul national de televiziune a executiei sotilor Ceausescu, insa s-au mai inregistrat atacuri pana pe data de 27 decembrie.

Pe durata revolutiei, au murit 1104 persoane, si s-au inregistrat 3321 raniti (221 civili si 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora cand Ceausescu a fugit, erau inregistrati 126 de morti si 1107 raniti.

Din an in an...

2010-12-07T02:34:00.000-08:00

Ziua Nationala a Romaniei

2010-11-29T13:42:00.000-08:00

Ziua Nationala a Romaniei sau ce reprezinta Ziua de 1 Decembrie
92 de ani de la Marea Unire


Harta Romaniei Mari

"Fara cultul trecutului, nu exista iubire de tara!"

Mihai Eminescu

1 Decembrie este sărbătoarea Naționala a României din anul 1990. Ea este cunoscută ca Ziua Unirii, momentul in care s-a încheiat formarea statului național unitar român prin unirea Transilvaniei, Banatului, și românilor din Țara Ungurească cu România.

Evenimentul a fost marcat printr-o Adunare Națională organizată la Alba Iulia, adunare care a cuprins pe lângă români din toate părțile Ardealului și Banatului și români din Vechiul Regat, dar și din Basarabia și Bucovina.

Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.


Stema Regatului Romaniei

Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor.

Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc .

Regele Ferdinand I al Romaniei

În această atmosferă, Vasile Goldiș, membru al Partidului Național Român din Austro-Ungaria – cel care-i îndeamnă pe români să renunțe la pasivism, citește Rezoluția Unirii: Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.

Dar drumul pentru Unire nu a fost deloc ușor: în 1914, la izbucnirea războiului, mai mult de jumătate din teritoriile locuite de români se aflau în afara granițelor Regatului României, iar partea cea mai grea era faptul că teritoriile acestea se găseau în imperii aparținând ambelor blocuri combatante: Austro-Ungaria și Rusia. Oricare parte ar fi fost aleasă, o parte din teritoriile românești rămâneau pierdute. A fost aleasă Rusia din cauza relației speciale cu Franța și cu Anglia. Acordul încheiat cu Antanta prevedea astfel doar unirea cu teritoriile din Austro-Ungaria, în cazul câştigării războiului.

Regina Maria a Romaniei

Dar situaţia din Rusia , unde revoluţia bolşevică a produs haos, a favorizat unirea: Statul rus practic s-a dezmembrat, permiţând Basarabiei să-şi proclame independenţa şi să se unească cu România la 27 martie 1918, chiar înainte de sfârşitul războiului, când mare parte din România era sub ocupaţie germană. Situaţia se schimbă pe front şi victoria aliaţilor duce la prăbuşirea Austro-Ungariei. Potrivit tratatelor urma să primim teritoriile locuite majoritar de români, dar semnarea Tratatelor de Pace şi implicit recunoaşterea internaţională a unirii s-au încheiat abia în 1919. La nivel practic românii s-au organizat şi s-au mişcat mai repede: unirea cu Bucovina s-a proclamat pe 28 noiembrie 1918, la 1 decembrie au urmat restul teritoriilor, dar legea Unirii a fost proclamată abia pe 11 decembrie 1918, iar încoronarea lui Ferdinand ca regele al tuturor românilor a avut loc abia pe 15 octombrie 1922, patru ani mai târziu.

Precum putem observa unirea a avut loc treptat, iar momentul 1 decembrie nu a fost episodul final în această etapă. Rămâne însă un moment de referinţă pentru acest moment important al istoriei noastre pentru că amploarea acestei manifestaţii: numărul populaţiei prezente, faptul că românii au venit din toate părţile ţării, că mulţi au dormit pe drum, în căruţe împreună cu nevestele şi cu copiii lor, deşi era iarnă. Că au traversat munţii ca să fie acolo în acest moment simbolic.

Unirea era în epocă principalul ideal al poporului român, ideea care canalizase toate energiile în ultimul secol. De aici şi entuziasmul mulţimii care a mers pe drum zile întregi, a ascultat discursurile delegaţilor, a dansat hora unirii. Pe lângă rezoluţia adoptată atunci de Adunare, 1 decembrie a rămas în istorie pentru spiritul viu al poporului român din acea zi friguroasă de iarnă unde căldura din sufletele acelor români au făcut să fie cald.


Defilarea drapelelor istorice- parada militara de la Arcul de Triumf

Orice popor are nevoie de o idee care să-l ţină în viaţă, care să-l revigoreze şi să-i insufle noi energii. Astăzi, la 92 de ani de la împlinirea acelui vis, este timpul pentru un vis nou, unul care să dea din nou vigoare şi să reîmprospăteze spiritul românesc, pentru ca acesta să nu moară.

Ne-am unit, foarte bine! Nu s-a terminat aici istoria, dimpotrivă, acum începe o nouă etapă: acum trebuie să ridicăm ţara, să creăm oportunităţi pentru români şi să ne respectăm valorile cele adevarate!

ARCEN ureaza "La multi ani" tuturor romanilor!!!

* un material prelucrat de Andrei Morar (voluntar ARCEN)

Romania a mai dat o lumina Cerului...

2010-11-06T00:42:00.000-07:00


Adrian Paunescu (1943-2010)

        Totuşi, iubirea

                 de Adrian Paunescu

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

ARCEN lanseaza "Apelul tinerilor care nu vor sa lase Romania sa moara"

2010-10-31T06:45:00.000-07:00

Fii si tu semnatarul Apelului! Un singur click pentru petitia ARCEN:



Apelul tinerilor care nu vor sa lase Romania sa moara

Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate-ARCEN, continua Campania “Romania se pregateste sa moara”, si lanseaza luni, 1 noiembrie 2010, un Apel al Tinerilor catre romani.

Apelul reprezinta o reactie a tinerilor fata de situatia in care se afla astazi Romania, aceasta reactie fiind o premiera dupa 20 de ani, o reactie a tinerilor fata de criza, nu doar economica in care se afla cetatenii romani, ci si sociala, morala si culturala.

Mesajul ARCEN poarta numele de “Apelul tinerilor care nu vor sa lase Romania sa moara”, este un mesaj la care romanii sunt chemati de catre tineri, sa fie semnatari.

Acest Apel al tinerilor este necesar in contextul in care reprezentatii institutilor care conduc tara au coborat o Cortina de fier intre ei si cetateni, intre obiectivele lor si realitatile strazii.

Mesajul tinerilor incerca sa atraga atentia asupra faptului ca toate politicile mincinoase si incoerente realizate timp de 21 de ani, ating astazi, cote alarmante, si duc inevitabil la disolutia institutiilor, a valorilor si a reperelor.

Tinerii atentioneaza asupra faptului ca au nevoie de repere si valori, de profesori si de specialisti, de cultura si de educatie, pentru a se putea forma intr-o maniera coerenta.

Apelul tinerilor este si un semnal de alarma privind emigrarea romanilor peste hotare, romani care au plecat si pleaca in masa pentru a scapa de saracie, pentru a se putea forma profesional si pentru a-si cladi o viata decenta.

Tinerii reactioneaza prin acest Apel si isi anunta in mod public, si organizat, neincrederea in reprezentatii alesi ai institutiilor de conducere ale Romaniei, cerand tuturor romanilor sa nu ramana pasivi la propria lor viata si sa reactioneze.

In zilele de 1 si 2 noiembrie 2010, voluntarii ARCEN vor distribui “Apelul tinerilor care nu vor sa lase Romania sa moara”, in zona Universitatii din Bucuresti, incepand cu orele 19.00.

Apelul va fi trimis in saptamana 1-7 noiembrie si Comunitatilor romanesti din strainatate, iar la jumatatea lunii noiembrie, ARCEN va sesiza institutiile Europene cu privire la dificulatile cu care se confrunta cetatenii Romaniei, stat al Uniunii Europene.

_________________________________________________________________

Apel al tinerilor care nu vor sa lase Romania sa moara

1 noiembrie 2010

Sa fim schimbarea pe care o asteptam de la ceilalti…iata visul nostru!

Tineri fiind, purtam cu noi mostenirea comunismului “paralizator” si a tranzitiei distrugatoare de valori si de moravuri.

Suntem dezorientati si tristi…

Traim intr-o tara condusa de oameni care ne invita in modul cel mai oficial si sincer sa plecam cat mai departe, traim intr-o tara a legiuitorilor plini de fara-de-legi, intr-o tara in care cei care ar trebui sa asigure respectarea legii o incalca din disperare.

Suntem tineri, dar ne este frica sa imbatranim aici, caci suntem tineri intr-o tara in care nimeni nu mai are respect fata de nimic, intr-o tara in care Umilinta a ajuns politica nationala.

Ne simtim ingenuncheati cand vedem cum bunicilor nostri li se ia dreptul la viata, ne simtim stanjeniti in salile de cursuri cand audiem profesori platiti cu salarii atat de mici, incat, dintr-o cheta batjocoritoare, a noastra, a propriilor lor studenti, le-am oferi un salariu mult mai decent.

Ne simtim haituiti cand vedem cum parintii nostri sunt batjocoriti in numele “salvarii economiei si a depasirii crizei”.

Ne simtim umiliti pentru ca ni se ia dreptul la o viata decenta: avem bani de camin, dar nu avem cu ce sa ne imbracam, avem bani de transport, dar nu putem merge la teatru, avem bani de mancare, dar nu avem cu ce sa ne cumparam cartile….avem…..dar nu avem….

Nu mai avem nimic!

Nu mai avem repere, nu mai avem valori, nu mai avem idealuri….ce trist! Nu mai avem entuziasm!

Am ramas fara parinti, caci au plecat sa munceasca acolo unde sunt platiti, am ramas fara prieteni, caci au plecat sa-si faca un rost in viata….Au plecat medici, profesori si specialisti, actori si ziaristi…au plecat cu totii….

Dar voi, nepriceputilor, voi, ingamfatilor, voi, mediocrilor, voi, cei care ne-ati furat reperele, valorile, prietenii, voi cei pe care, noi cei tineri va detestam cu toata convingerea, voi cei ce carmuiti aceasta Romanie…care se pregateste sa moara, de ce nu plecati???

Tot voi, sa stiti, ca in aceasta atmosfera, in care ne traim anii de liceu si de facultate, in aceasta atmosfera in care dramele si disperarea au pus stapanire pe noi, pe toti, in aceasta tara in care non-valoarea, indiferenta, pornografia, cinismul si neprofesionalismul ne sufoca,

EXISTA INCA romani responsabili si liberi, romani cu o constiinta treaza!

Acestora le cerem sa nu mai accepte mizeria si umilinta din fiecare zi, si sa fie convinsi ca valorile vor sfarama impertinenta si aroganta care ne carmuieste din ’47 incoace.

Este un APEL la Solidaritate, un APEL la trezirea constiintei civice!

Solidaritate in fata impertinentei, inculturii, arogantei si imposturii!

Este un Apel catre romanii care vor sa creeze REZISTENTA celor care ne-au ignorat mai bine de 20 de ani…

Ce-am facut vara asta...

2010-10-17T08:18:00.000-07:00

Cultura, Educatia si Normalitatea nu iau niciodata vacanta!

In perioada 24 iulie-24 septembrie 2010, Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate- ARCEN a desfasurat Programul "Cultura, Educatie si Normalitate" I/2010.
In cadrul Programului au avut loc o serie de proiecte si evenimente, organizate si sustinute de voluntarii ARCEN:

Sambata, 24 iulie 2010, la ora 11.00, in fata Ateneului Roman, ARCEN a lansat proiectul "Cu bastonul prin Bucuresti".
Proiectul s-a desfasurat sub sloganul "Descopera orasul pas cu pas!", fiind o invitatie facuta bucurestenilor de a cunoaste orasul in care locuiesc, de a-l iubi si de a-l proteja, atunci cand este nevoie.
Proiectul "Cu bastonul prin Bucuresti" a cuprins 16 tururi-ghidate pietonale, desfasurate sambata si duminica, tururi la care au luat parte peste 600 de persoane.

Perioada de desfasurare: 24 iulie-12 septembrie 2010.

Partener media: Bucuresti FM

din presa...

Interviu cu ARCEN
_________________________________________________________________

ARCEN continua plin de entuziasm proiectele in luna august, paralel cu tururile ghidate, si lanseaza luni, 23 august, Campania "Romania se pregateste sa moara", la Kilometrul 0 al Capitalei.

Campania se desfasora in perioada 23 august 2010- 23 august 2011, fiind o Campanie a tinerilor din Romania prin care se incerca trezirea constiintei civice si stoparea fenomenului indiferentei, fenomen care se manifesta la toate nivelurile societatii.

Campania ARCEN este apolitica, nu este sustinuta de niciun partid politic, sindicat sau autoritate a statului. Campania "Romania se pregateste sa moara" reprezinta un avertisment adresat in special cetatenilor si nu isi propune sa gaseasca ori sa numeasca pe cei care ar putea fi considerati responsabili de situatia grea in care se afla astazi Romania (criza sociala, culturala si morala).

Lansarea Campaniei
din presa...

________________________________________________________________________

Manifest

Romania se pregateste sa moara

România se găseşte astăzi la o distanţă de 66 de ani de la intrarea ei în zona de influenţă sovietică şi la 20 de ani de la despărţirea mult aşteptată de regimul comunist.

66 de ani în care poporul român a supravieţuit în zona tragicului.

Un popor sleit astăzi de puteri... un popor invitat să plece peste hotare, un popor de oameni deznădăjduiţi care se urasc între ei, un popor care a uitat să stea împreună, un popor într-o „ţară de mâna a doua” aflată la periferia societăţii contemporane.

Demolarea valorilor autentice de către indivizi iresponsabili, regimuri politice mincinoase şi corupte, ori de către interesele egoiste ale unor grupuri care şi-au asumat conducerea poporului român au dus la avalanşa de pseudo-valori urcate astăzi în văzul tuturor pe socluri.

Tot ceea ce nu a fost distrus în 50 de ani de comunism, se distruge astăzi în acest regim de pseudo-democraţie, marcă înregistrată dâmboviţeană.

România se pregateşte să moară pentru că instabilitatea, birocraţia, ineficienţa, superficialitatea, incoerenţa, neprofesionalismul şi corupţia ne-au guvernat şi continuă şi astăzi să o facă.

România se pregateşte să moară pentru că incultura, imoralitatea, impertinenţa, aroganţa, mitocănia şi agresivitatea au devenit astăzi adevărate virtuţi pe care trebuie să le dobândeşti dacă vrei să te realizezi.

România se pregăteşte să moară pentru că vulgaritatea, drogurile, prostituţia şi pornografia au invadat străzile, ecranele, coperţile şi casele noastre.

România se pregăteşte să moară pentru că mafia, sărăcia, mizeria, instabilitatea şi politizarea ne-au obosit şi ne-au stresat, ne-au umilit şi ne-au făcut inerţi, ne-au dezrădăcinat şi ne-au desolidarizat, ne-au făcut să transformăm propria viaţă in supravieţuire.

România se pregateşte să moară... dar România înseamnă români, înseamnă oameni.

La 23 august 2010, România întoarce „armele” împotriva non-valorii şi a indiferenţei.

Asumă-ţi responsabilitatea şi îndrăzneşte!

Să fim schimbarea pe care o aşteptăm de la ceilalţi! Iată visul nostru...

_____________________________________________________________

MIERCURI, 25 august, la ora 20.00, la Fantana de la Universitate, a fost lansat proiectul "Lectura...la lumina felinarelor".

Proiectul s-a desfasurat in fiecare miercuri, pana in data de 15 septembrie(inclusiv).
Am citit si am dezbatut din:
Mircea Eliade- "Invitatie la barbatie", "Despre miracol si intamplare"
Octavian Paler- "Paradoxul zilelor noastre", "Avem timp"
Lucian Blaga- "Paradis in destramare"
Nicolae Steinhardt- fragment din "Jurnalul fericirii", "Despre Bunatatea sufleteasca"
Alexandru Vlahuta- "Unde ni sunt visatorii?"
Ana Blandiana- "A face istorie"
Alexandru Paleologu- fragment "Despre prietenie", din cartea "Despre lucrurile cu adevarat importante".

Proiectul "Lectura...la lumina felinarelor" a avut ca scop incurajarea lecturii si a dezbaterii de idei, incurajarea tinerilor de citi si comenta texte literare in afara scolii, in public, alaturi de prieteni si colegi, fiind o alternativa de petrecere a timpului liber.

invitatia la barbatie

din presa...

________________________________________________________________

Cu ocazia Zilelor Bucurestiului, Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate- ARCEN, a invitat bucurestenii sa ia parte la un proiect special, realizat de tinerii voluntari, proiect ce s-a desfasurat in perioada 20 - 23 septembrie 2010.

Proiectul s-a numit “Cu bastonul prin Bucuresti…” si a cuprins un tur-ghidat pietonal nocturn, desfasurat pe traseul Hanul lui Manuc-Ateneul Roman, realizat in fiecare seara de catre 4 ghizi-voluntari ai ARCEN care au povestit participantilor istorii interesante ale voievozilor de la “Curtea Veche”, povesti ale doamnelor din inalta societate, momente istorice petrecute pe strazile orasului, viata unor personaje influente in orasul Bucuresti, intamplari pline de umor petrecute pe Lipscani ori la Palatul Telefoanelor, dar si povesti de dragoste.

Traseul: Str.Franceză – str.Poştei – str.Stavropoleos – Calea Victoriei – str.Lipscani – str.Smârdan – str.Doamnei – str.Eugeniu Carada – str.Academiei – str.Edgar Quinet – Calea Victoriei – Piaţa Revoluţiei – Piaţa George Enescu.

_____________________________________________________________________________________

Ultimul eveniment a avut loc vineri, 24 septembrie 2010, ora 20.00, la Muzeul National "George Enescu" din Capitala:
“Seara de povesti…despre Bucuresti”.
Bucurestenii au fost intampinati cu muzica romaneasca a anilor ’30, dar si cu ceai si biscuiti.

In cadrul evenimentului “Seara de povesti…despre Bucuresti”, ARCEN a prezentat in premiera filmul documentar “Orele Bucurestiului” realizat in anul 1942, de Witold Klimowicz, film care se afla de mai bine de 5 decenii in Arhiva Nationala de Filme.

Invitatii speciali ai aceste serate au fost: Acad. Constantin Balaceanu-Stolonici si Theodor Paleologu.

Serata a fost incheiata cu un recital de pian sustinut de Mihai Ritivoiu.

Seara de povesti...despre Bucuresti

2010-09-23T23:09:00.000-07:00

Bucurestenii de toate varstele sunt invitati de catre Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate- ARCEN, vineri, 24 septembrie 2010, orele 20.00, la evenimentul “Seara de povesti…despre Bucuresti”, eveniment ce va avea loc la Muzeul National “George Enescu”.

Bucurestenii vor fi intampinat cu muzica romaneasca a anilor ’30, dar si cu ceai si biscuiti.

In cadrul evenimentului “Seara de povesti…despre Bucuresti”, ARCEN va prezenta in premiera filmul documentar “Orele Bucurestiului” realizat in anul 1942, de Witold Klimowicz, film care se afla de mai bine de 5 decenii in Arhiva Nationala de Filme.

Evenimentul este organizat in cadrul Programului de serate-culturale “Ceai, biscuiti, Cultura si Normalitate”, fiind a doua serata din cadrul acestui program.

Invitatii speciali ai aceste serate sunt Constantin Balaceanu-Stolonici si Theodor Paleologu, care vor depana povesti legate de viata Bucurestiului interbelic si vor intra in dialog cu participantii.

Programul de serate-culturale se inscrie in Campania “Romania se pregateste sa morara”, campanie ARCEN demarata la 23 august 2010, impotriva indiferentei cetatenilor, inculturii si non-valorii.

Intrarea la eveniment este gratuita.

Zilele Bucurestiului- 551 de ani de la atestarea documentara

2010-09-13T01:35:00.000-07:00

Tur-ghidat nocturn si serata culturala de Zilele Bucurestiului...

La multi ani, Bucuresti!!!

Cu ocazia Zilelor Bucurestiului, Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate- ARCEN, invita bucurestenii sa ia parte la un proiect special, realizat de tinerii voluntari, proiect ce se va desfasura in perioada 20 - 23 septembrie 2010.

Proiectul se numeste “Cu bastonul prin Bucuresti…” si cuprinde un tur-ghidat pietonal nocturn, desfasurat pe traseul Hanul lui Manuc-Ateneul Roman, realizat in fiecare seara de catre 4 ghizi-voluntari ai ARCEN care vor povesti participantilor istorii interesante ale voievozilor de la “Curtea Veche”, povesti ale doamnelor din inalta societate, momente istorice petrecute pe strazile orasului, viata unor personaje influente in orasul Bucuresti, intamplari pline de umor petrecute pe Lipscani ori la Palatul Telefoanelor dar si povesti de dragoste.

Proiectul “Cu bastonul prin Bucuresti…” desfasurat sub sloganul “Descopera orasul pas cu pas!” se afla, cu ocazia aniversarii a 551 de ani de la atestarea documentara a orasului Bucuresti, la editia de toamna; in perioada 24 iulie-12 septembrie, voluntarii ARCEN au realizat tururi-ghidate pietonale gratuite in fiecare sfarsit de saptamana(sambata si duminica), proiectul bucurandu-se de un real succes(au participat in total aproximativ 600 de persoane).

Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate (ARCEN) formuleaza, prin intermediul acestui proiect, o politica culturala locala si incearca atragerea vizitatorilor din comunitatea locala. Incurajandu-i deci, pe rezidenti sa descopere orasul in care traiesc si sa constientizeze valoarea patrimoniului cultural al capitalei. De asemenea, ofera locuitorilor o alternativa de petrecere a timpului liber in Bucurestiul destul de deficitar la capitolul agrement.

Indiferent de conditiile meteo, Turul-ghidat pietonal nocturn se va desfasura in zilele de 20, 21, 22 si 23 septembrie 2010, incepand cu ora 19.00.Punctul de plecare va fi Hanul lui Manuc, iar cel final Ateneul Roman.

Proiectul este oferit gratuit de voluntarii ARCEN si dureaza 2 ore si 15 minute.

In seara de 24 septembrie, de la ora 20.00, la Muzeul George Enescu din Capitala, ARCEN invita bucurestenii, in incheierea Zilelor Bucurestiului, la evenimentul “Seara de povesti…despre Bucuresti”, eveniment ce face parte dintr-un Program de serate-culturale numit “Ceai, biscuiti, Cultura si Normalitate”, demarat de la 5 mai 2010.

Invitatii speciali la eveniment sunt:

Constantin Balaceanu Stolnici

Theodor Paleologu.

Bucurestenii sunt asteptati sa se bucure de muzica anilor ’30 din Bucurestiul interbelic, sa auda povesti, secrete si intamplari ale bucurestenilor din toate timpurile, sa bea ceai si sa manace biscuti.

Serata este realizat de voluntarii-ARCEN, iar intrarea este gratuita.

Durata: aprox. 2h 15min.

Obiective turistice: Curtea Domnească, Biserica Curtea Domnească (cea mai veche Biserică din oraş), Hanul lui Manuc, Biserica Sf. Dumitru, Biserica Stavropoleos, Caru’ cu Bere (unul dintre cele mai vechi restaurante din Bucureşti), Muzeul Naţional de Istorie al României – fostul Palat al Poştelor, Palatul C.E.C., Biserica Zlătari, Banca Naţională a României, Biblioteca Naţională, Universitatea Bucureşti, Statuile din faţa Universităţii, Teatrul Naţional, fostele pivniţe ale lui Eugeniu Carada, Biserica Dintr-o zi, Casa Capşa, Cercul Militar Naţional, Teatrul Odeon, Palatul Telefoanelor, fostul Teatru Naţional – actualul Hotel Novotel, Biserica Kreţulescu, Piaţa Palatului – Piaţa Revoluţiei, Palatul Regal, Biblioteca Central Universitară, fosta clădire a Comitetului Central al PCR, Athenee Palace, Ateneul Român.

Multumim pentru sprijin Muzeului National "George Enescu".

Saptamana 5 - 13 septembrie

2010-09-07T12:25:00.000-07:00

"Lectura ... la lumina felinarelor "

Saptamana trecuta iubitorii de lectura s-au delectat cu texte din Alexandru Vlahuta ("Unde ni sunt visatorii ?"), Mircea Eliade ("Despre miracol si intamplare") si Lucian Blaga ("Paradis in destramare").

Discutiile s-au incins, spiritele cugetatoare s-au facut remarcate iar la sfarsit am plecat cu totii incantati de o seara petrecuta impreuna ...la lumina felinarelor.

Va asteptam la o noua lectura, miercuri, 8 septembrie, la fantana de la Universitate la ora 20.00.

Astazi citim din....
"Jurnalul Fericirii"- Nicolae Steinhardt
"A face istoria"- Ana Blandiana

Miercuri, 15 septembrie este ultima seara de Lectura...la lumina felinarelor...

Citim in ultima seara din:

Alexandru Paleologu- "Despre lucruri cu adevarat importante"
Emil Cioran- "Lacrimi si sfinti"
Octavian Paler- "Avem timp"

Partener Media: Bucuresti FM

"Cu bastonul prin Bucuresti " - ULTIMELE 2 TURURI GHIDATE PIETONALE

Saptamana aceasta ( 5-13.09 ) se va desfasura ultimul tur ghidat pietonal gratuit organizat de ARCEN.
Va asteptam cu mic, cu mare la o plimbare pe strazile orasului pentru a-l cunoaste mai bine alaturi de ghizii-voluntari.

Programul ramane acelasi:
Sambata : orele 11-13
Duminica: orele 17-19

Plecare : din fata Ateneului Roman

! Pentru bucurestenii care dintr-un motiv sau altul nu au putut ajunge la tururile desfasurate in week-end , ARCEN pregateste , cu ocazia Zilelor Bucurestiului ( 20 - 24 septembrie ) un tur ghidat nocturn special .

Partener media: Bucuresti FM

Mai multe detalii in curand pe blog .

Proiecte si evenimente in desfasurare

2010-08-27T01:38:00.000-07:00

Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate desfasoara 2 proiecte in paralel, prin tinerii voluntari, la care bucurestenii sunt invitati in numar cat mai mare.

Proiectul "Cu bastonul prin Bucuresti..."- tur-ghidat pietonal gratuit.
Proiectul se desfasoara din 24 iulie in fiecare sfarsfit de saptamana pana in data de 12 septembrie(inclusiv).
Punct de plecare: Ateneul Roman
Punct final: Hanul lui Manuc.
Turul dureaza 2 ore si este realizat de voluntarii ARCEN.
Sambata turul-ghidat incepe la ora 11.00, iar duminica de la ora 17.00.
Zile in care puteti participa la turul oferit gratuit de voluntarii ARCEN:
28-29 august, 4-5 septembrie, 11-12 septembrie 2010.

Partener media: Bucuresti FM -98, 3

Din presa...

Clip audio - Radio Romania Cultural

Proiectul "Lectura...la lumina felinarelor"
Proiectul face parte din Campania "Romania se pregateste sa moara".
Proiectul ARCEN, cuprinde 4 seri de lectura, desfasurate la Fantana de la Universitate.
Prima seara de lectura a avut loc, miercuri, 25 august.
Urmatoarele seri de lectura vor avea loc incepand cu ora 20.00, in fiecare miercuri pana pe 15 septembrie:
1 septembrie, 8 septembrie si 15 septembrie 2010.

Autori din care vom lectura si vom dezbate:
Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Tutea, Tudor Arghezi, Alexandru Vlahuta s.a.

Partenri media: Bucuresti FM- 98,3

detalii privind Campania ARCEN:
Televiziunea Romana

A fost lansata Campania "Romania se pregateste sa moara"

2010-08-24T01:46:00.000-07:00

Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate-ARCEN a lansat, luni seara, in Piata Universitatii Campania "Romania se pregateste sa moara".

Voluntarii ARCEN au impartit trecatorilor Manifestul Campaniei, pe care il puteti citi mai jos.

Miercuri, 25 august 2010, de la ora 20.00, ARCEN organizeaza prima seara de lectura stradala la fantana de la Universitate.

Textele care vor fi citite:

"Invitatie la barbatie"-Mircea Eliade

"Paradoxul vremurilor noastre"-Octavian Paler

Serile de lectura se desfasoara pana miercuri, 15 septembrie 2010(inclusiv) si fac parte din cadrul proiectului "Lectura...la lumina felinarelor", primul proiect din cadrul campaniei "Romania se pregateste sa moara".

___________________________________________________________________

Manifest

Romania se pregateste sa moara

România se găseşte astăzi la o distanţă de 66 de ani de la intrarea ei în zona de influenţă sovietică şi la 20 de ani de la despărţirea mult aşteptată de regimul comunist.

66 de ani în care poporul român a supravieţuit în zona tragicului.

Tot ceea ce nu a fost distrus în 50 de ani de comunism, se distruge astăzi în acest regim de pseudo-democraţie, marcă înregistrată dâmboviţeană.

România se pregăteşte să moară pentru că vulgaritatea, drogurile, prostituţia şi pornografia au invadat străzile, ecranele, coperţile şi casele noastre.

România se pregateşte să moară... dar România înseamnă români, înseamnă oameni.

La 23 august 2010, România întoarce „armele” împotriva non-valorii şi a indiferenţei.

Asumă-ţi responsabilitatea şi îndrăzneşte!

Să fim schimbarea pe care o aşteptăm de la ceilalţi! Iată visul nostru...

Lectura...la lumina felinarelor

2010-08-20T01:01:00.001-07:00

Lectura la kilometrul 0 al Capitalei....

citim la lasarea intunericului

   Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate-ARCEN, invita bucurestenii, incepand cu data de 25 august 2010, in fiecare miercuri, de la ora 20.00, pana pe 15 septembrie, sa ia parte la proiectul "Lectura…la lumina felinarelor", desfasurat langa fantana de la Universitate.

           Voluntarii ARCEN, studenti si elevi, creaza o atmosfera speciala, la kmilometrul 0 al Capitalei, prin lectura publica a unor scriitori precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ioana Parvulescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran, Octavian Paler, Tudor Arghezi, Alexandru Vlahuta ori George Calinescu, traficul si galagia orasului fiind acoperite de misterului si sunetul slovelor.

         Intalnirea cu scriitorul, va reprezenta debutul serii de lectura; voluntarii ARCEN isi vor argumenta in fata celor prezenti alegerea facuta pentru un scriitor anume, apoi, se va continua cu lecturarea propriu-zisa a fragmentului ales, moment care va incinge atmosfera,asa in cat dezbaterea literara si de idei putand incepe.

Proiectul “Lectura…la lumina felinarelor” are ca scop incurajarea lecturii si a dezbaterii de idei, incurajarea tinerilor de a citi, de a studia si comenta texte literare impreuna cu prietenii si colegii, fiind o alternativa de petrecere a timpului liber,a timpului ramas din aceasta vacanta torida de vara.

Proiectul “Lectura…la lumina felinarelor” face parte din Campania ARCEN Romania se pregateste sa moara, desfasurata intre 23 august 2010-23 august 2011.

25 august, ora 20.00

"Invitatie la barbatie"- Mircea Eliade

"Paradoxul vremurilor noastre"- Octavian Paler

2010-08-18T01:36:00.000-07:00

23 August 2010- ARCEN lanseaza Campania

"Romania se pregateste sa moara"

Campania este organizata de ARCEN la initiativa tinerilor voluntari, studenti si elevi, care au constientizat lipsa societatii civile din Romania, lipsa de reactie a cetatenilor si gradul ridicat de indiferenta manifestat la toate nivelurile societatii.

Campania ARCEN este apolitica, nu este sustinuta de niciun partid politic, sindicat sau autoritate a statului.Campania "Romania se pregateste sa moara" reprezinta un avertisment adresat in special, cetatenilor si nu isi propune sa gaseasca ori sa numeasca pe cei care ar putea fi considerati responsabili de situatia grea in care se afla astazi Romania(criza sociala, culturala si morala).

Scopul proiectului este trezirea constiintei nationale, crearea unei societati civile active si stoparea fenomenului de ”pasivitate” manifestat mai ales la nivelul tineretului din Romania.

Prin acest proiect, ARCEN prin voluntarii sai doreste bifarea celor mai nevralgice puncte ale societatii care aduc dupa sine disolutia poporului roman si transformarea lui intr-o simpla populatie.

ARCEN isi propune sa atraga atentia intregii societati, dar in special a tinerilor romani, asupra importantei solidarizarii tuturor cetatenilor in vederea implicarii active si constructive si in crearea unei atitudini/reactii ale majoritatii.

Proiectul se justifica si prin politica ARCEN, care urmareste crearea unei elite la nivelul societatii civile din Romania.

Campania „Romania se pregateste sa moara” vizeaza implicarea directa a tinerilor in actiuni, proiecte, evenimente realizate si gandite in totalitate de tineri, toate avand ca scop incurajarea implicarii in societate.

CE SE VA INTAMPLA?

23 august 2010
ora 18.00, voluntarii ARCEN vor distribui in zona Pietei Universitatii Manifestul Campaniei "Romania se pregateste sa moara"

25 august 2010
ora 20.00-la fantana de la Universitate, ARCEN invita bucurestenii la o lectura stradala si o dezbatere libera de idei

24-26 august 2010
ARCEN va trimite Scrisori deschise Administratiei Prezidentiale, Guvernului Romaniei, Camerei Deputatilor, Senatului, tuturor Partidelor parlamentare, Ministerului Culturii si Patrimoniului National, Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Ministerului Turismului si Dezvoltarii Regionale, Ligii Nationale a Studentilor si Institutului Cultural Roman.

24 august 2010
ora 20.00- Voluntarii ARCEN continua distribuirea Manifestului in zona Pietei Romana

Lecturile stradale vor avea loc in fiecare miercuri de la ora 20.00 langa fantana de la Universitate, in perioada 25 august- 15 septembrie 2010.

Manifestul Campaniei va mai fi distribuit de voluntarii ARCEN incepand cu luna
octombrie astfel:

1-2 octombrie 2010
1-2 noiembrie 2010
1-2 februarie 2011
1-2 martie 2011
1-2 aprilie 2011
1-2 mai 2011
1-2 iulie 2011
23 august 2011- ARCEN va incheia Campania "Romaniase pregateste sa moara" printr-un mars in centrul Capitalei la care vor participa ONG-uri din toata tara, dar si cetateni.

In cadrul Campaniei "Romania se pregateste sa moara", ARCEN va organiza in Universitatile din Bucuresti si din tara Conferinte cu teme de interes public sustinute fie de personalitati ale culturii romanesti, fie de studenti care vor putea sa-si faca cunoscute opiniile si ideile.
In licee, ARCEN va demara o actiune de informare a elevilor asupra importantei si necesitatii participarii active in cadrul societatii.

ARCEN continua Programul de serate culturale "Ceai, biscuiti, Cultura si Normalitate", program integrat in Campania "Romania se pregateste sa moara":
in luna noiembrie 2010, va avea loc cea de-a doua serata a Programului cu titlul
"Morala, morale si printipuri", la care vor fi invitate doua personalitati ale spatiului public romanesc.

In 2011, ARCEN va organiza si o expozitie de fotografie, stradala- "Romania se pregateste sa moara", realizata de tineri voluntari din cadrul organizatiei.

Informatii detaliate privind actiunile din lunile urmatoare vor fi postate pe blog la fiecare inceput de luna.

2010-08-15T04:26:00.000-07:00

Proiectul "Cu bastonul prin Bucuresti..." realizat de Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate-ARCEN a ajuns in al 4 weekend.

Invitatia facuta de catre ARCEN pentru bucuresteni de a "descoperi orasul pas cu pas" alaturi de ghizii voluntari ai ARCEN ramane valabila pana pe 12 septembrie 2010.
Turul ghidat pietonal se desfasora in fiecare sfarsit de saptamana:
sambata, ora 11.00
duminica, ora 17.00.

Punctul de plecare:Ateneul Roman
Punctul final: Hanul lui Manuc.
Turul ghidat ARCEN dureaza 2 ore si este gratuit.

Partener media: Radio Bucuresti- 98,3FM