Invitatii s-au putut delecta cu muzica lui Franz Liszt, au admirat si au probat palariile de secol XIX-inceput de secol XX din colectia Ralucai Alexandru, descoperind apoi o multime de informatii noi si interesante despre oamenii secolului XIX, despre obiceiurile si modul lor de a gandi. Conferinta sustinuta de doamna Ioana Parvulescu ne-a introdus in societatea acelor vremuri, dezvaluind deosebirile, dar si asemanarile dintre noi, oamenii de astazi, si cei din secolul XIX.
Acestea sunt o parte dintre ideile dezbatute in cadrul conferintei:
"Romania era in randul lumii, era luata in seama ca toate celelalte state europene. Acest fapt este confirmat si in romanul lui Jules Verne - "De la Pamant la Luna". Acolo, pentru proiectul acesta de trimitere al unui obuz-racheta pe Luna, se iau bani de la diverse mari banci din toata lumea. Intre aceste banci este numita si banca Marmoros Bank din Bucuresti. Deci cand Jules Verne a imaginat acest roman, a pus intre cei care vor finanta proiectul zborului pe Luna si o banca romaneasca. Ceea ce arata ca noi contam. "
"Ce aveau in plus romanii de secol XIX fata de cei de azi: oamenii politici afisau hotarare in poze (nu era obiceiul de a afisa o figura triumfalista), nu exista inca moda de a triumfa inainte de a incepe, oamenii luau de devreme viata in serios ("secolul XIX a fost secolul tinerilor"), erau atenti cu banii publici si neatenti cu banii proprii. "
"Urarea din Caragiale era "Sa fiti sanatosi si veseli!", pentru ca in secolul XIX sanatatea era o mare problema (nu existau antibiotice, se murea de tuberculoza s.a.m.d.) si veselia era de la sine inteleasa. Astazi, lucrurile s-au inversat: medicina a avansat, in schimb veselia ni s-a cam "imbolnavit". Nu mai radem cu aceeasi usurinta cu care radeau ei".
"Inversarea raportului "regula-exceptie": ceea in secolul XIX era regula, a devenit astazi exceptie; ceea ce in secolul XIX era exceptie, a devenit astazi regula."
"Inversarea raportului "regula-exceptie": ceea in secolul XIX era regula, a devenit astazi exceptie; ceea ce in secolul XIX era exceptie, a devenit astazi regula."
"Oamenii de secol XIX nu erau preocupati doar sa critice, sa vada numai defectele, raul. In locul a 100 de guri care sa critice, ei puneau doua maini care faceau macar un lucru bun pentru contemporanii lor."
"Adeseori, cand pierdeau pe cineva drag, obiceiul oamenilor de secol XIX era sa puna in loc ceva pentru bucuria multor necunoscuti. Gasesti pe munte o banca, o cabanita, un refugiu, fiecare se ducea si lasa ceva acolo, ca sa aiba cei care vin in urma lor. Exista un altruism, existau oameni care se gandeau la ceilalti. Fara sa-i cunoasca, fara sa aiba ceva de castigat de pe urma lor."
"Adeseori, cand pierdeau pe cineva drag, obiceiul oamenilor de secol XIX era sa puna in loc ceva pentru bucuria multor necunoscuti. Gasesti pe munte o banca, o cabanita, un refugiu, fiecare se ducea si lasa ceva acolo, ca sa aiba cei care vin in urma lor. Exista un altruism, existau oameni care se gandeau la ceilalti. Fara sa-i cunoasca, fara sa aiba ceva de castigat de pe urma lor."
"Librarii erau destul de asemanatori cu ministrii si, in general, era o trasatura comuna (a barbatilor si femeilor deopotriva) de a lua lucrurile putin mai in serios si de a gandi pasii inainte. Ceea ce astazi nu se intampla. Cei mai cunoscuti librari pe care i-a avut Bucurestiul sunt din secolul XIX (Leon Alcalay, Socec etc). Socec-tatal, la moarte, i-a lasat libraria lui Socec-fiul si ea a durat pana in perioada pre-interbelica. La Socec a aparut volumul de poezii al lui Eminescu, singurul volum publicat de Maiorescu: Poesii. "
"Ce ne deosebeste iarasi de oamenii de secol XIX - Carol I, omul providential al romanilor. Ii datoram enorm lui Carol, care a fost uitat complet pe urma. Acum se recupereaza putin din amintirea lui. De fapt, au fost doi "Caroli": Carol I si Carol Davila (probabil fiul lui Franz Liszt, nu este sigur), care a venit si a pus medicina pe roate."
"Carol I intotdeauna finanta din banii lui, mosteniti de la familia Hohenzollern-Sigmaringen. A oferit suma de 6.000 de lei pe an (era foarte mult pe vremea aceea), pentru ca Academia sa initieze un dictionar: Etimologicum Magnum Romaniae, cel pe care avea sa il ia in serios numai Hasdeu si sa il duca pana la cuvantul "barbat" (mai mult nu a apucat sa scrie). Acest dictionar enorm, care urma sa fie baza limbii romane, a fost initiat de Carol I si finantat de el."
"Biblioteca Centrala Universitara (BCU) a fost facuta tot la initiativa lui Carol I, care a spus ca si studentii sa aiba un palat vizavi de palatul lui (Sala Palatului). Primii bani i-a dat tot el si tot asa, o suma de inceput destul de serioasa."
"La Busteni exista Scoala Primara, facuta tot de Carol I. Biserica din Busteni tot el a facut-o. Podul de la Cernavoda el l-a facut. Initial s-a numit chiar Podul Carol I. La acest pod, Carol a batut primul cui. Constructia a fost facuta de inginerul Anghel Saligny si este o bijuterie si astazi, are ceva asemanator cu Turnul Eiffel."
Nu existau diferente mari intre bogati si saraci
"Ferdinand, cand s-a casatorit cu Maria, a fost primit la Gara de Nord, care arata formidabil.
Pentru a serba acest lucru, care s-a facut intr-o zi istorica, pe 24 ianuarie 1893, s-au ales 23 de perechi de proaspat casatoriti si ei au venit in cortegiu pe bulevard si pe Calea Victoriei. Si li s-au dat o multime de cadouri, s-au serbat impreuna cele 23 de nunti, deodata cu a lui Ferdinand si a Mariei. Ei erau deja casatoriti, dar si-au facut serbarea impreuna cu celelalte 23 de perechi, in Cismigiu, cu mese mari, la care au participat o multime de oameni.
Era obiceiul: luau parte toti, din toate clasele sociale. Au primit toti cadouri extrem de bogate. De asemenea, pe mese erau cadouri pentru diversi participati. "
Asemanari intre ieri si azi
"Ai carte, n-ai parte!" il auzim adeseori, dar exista si la 1897. "Ruina industriei nationale", "Ca la noi la nimenea" - toate acestea se spuneau inca de pe atunci."
"Gazetele semanau cu cele de azi. As spune ca este cel mai rau lucru din secolul XIX. Deformeaza realitatea foarte tare, fac politica, isi arunca acuze unii altora, deci gazetarii nu au fost ce trebuia. Erau si din aceia curajosi, care faceau dreptate, dar in general gazetaria nu era chiar ce trebuie."
Secolul XIX a fost secolul tinerilor
"Oamenii o luau de foarte devreme in serios. Maiorescu a devenit rector al Universitatii din Iasi la 22 sau 23 de ani. Si academician putin mai incolo. "
"Carol I intotdeauna finanta din banii lui, mosteniti de la familia Hohenzollern-Sigmaringen. A oferit suma de 6.000 de lei pe an (era foarte mult pe vremea aceea), pentru ca Academia sa initieze un dictionar: Etimologicum Magnum Romaniae, cel pe care avea sa il ia in serios numai Hasdeu si sa il duca pana la cuvantul "barbat" (mai mult nu a apucat sa scrie). Acest dictionar enorm, care urma sa fie baza limbii romane, a fost initiat de Carol I si finantat de el."
"Biblioteca Centrala Universitara (BCU) a fost facuta tot la initiativa lui Carol I, care a spus ca si studentii sa aiba un palat vizavi de palatul lui (Sala Palatului). Primii bani i-a dat tot el si tot asa, o suma de inceput destul de serioasa."
"La Busteni exista Scoala Primara, facuta tot de Carol I. Biserica din Busteni tot el a facut-o. Podul de la Cernavoda el l-a facut. Initial s-a numit chiar Podul Carol I. La acest pod, Carol a batut primul cui. Constructia a fost facuta de inginerul Anghel Saligny si este o bijuterie si astazi, are ceva asemanator cu Turnul Eiffel."
Nu existau diferente mari intre bogati si saraci
Pentru a serba acest lucru, care s-a facut intr-o zi istorica, pe 24 ianuarie 1893, s-au ales 23 de perechi de proaspat casatoriti si ei au venit in cortegiu pe bulevard si pe Calea Victoriei. Si li s-au dat o multime de cadouri, s-au serbat impreuna cele 23 de nunti, deodata cu a lui Ferdinand si a Mariei. Ei erau deja casatoriti, dar si-au facut serbarea impreuna cu celelalte 23 de perechi, in Cismigiu, cu mese mari, la care au participat o multime de oameni.
Era obiceiul: luau parte toti, din toate clasele sociale. Au primit toti cadouri extrem de bogate. De asemenea, pe mese erau cadouri pentru diversi participati. "
Asemanari intre ieri si azi
"Ai carte, n-ai parte!" il auzim adeseori, dar exista si la 1897. "Ruina industriei nationale", "Ca la noi la nimenea" - toate acestea se spuneau inca de pe atunci."
"Gazetele semanau cu cele de azi. As spune ca este cel mai rau lucru din secolul XIX. Deformeaza realitatea foarte tare, fac politica, isi arunca acuze unii altora, deci gazetarii nu au fost ce trebuia. Erau si din aceia curajosi, care faceau dreptate, dar in general gazetaria nu era chiar ce trebuie."
"Masele poporului sunt in plina panica din cauza zvonului despre pieirea lumii", se scria in 1899, cu ocazia venirii cometei despre care vorbeste si Caragiale. Exact ca acum, cand se tot spune de sfarsitul lumii."
"De asemenea, "reclama si scandal". Unul dintre principiile reclamelor: cu cat e scandalul mai mare, cu atat este reclama mai mare."
"Padurile si clima", un articol ingrijorat despre soarta padurilor. Scumpirea berii, scumpirea vietii, criza. In 1900 si in 1901 a fost criza si sunt nenumarate astfel de articole."
"Reclama la o masina de scris, este asemanatoare cu o reclama de astazi: "Avantagii: linii absolut drepte, bataie usoara si fara zgomot, cea mai mare putere de patrundere (15-20 copii). Hartia se introduce in modul cel mai simplu. Litere libere si vizibile. Cea mai mare iuteala la scris. Cea mai mare durabilitate. Tastatura mica (28 taste). Greutate usoara (7 kgr.). Forma eleganta." Schimband ce e de schimbat, la un computer de astazi tot cam asa ar fi reclama. "
"De asemenea, "reclama si scandal". Unul dintre principiile reclamelor: cu cat e scandalul mai mare, cu atat este reclama mai mare."
"Padurile si clima", un articol ingrijorat despre soarta padurilor. Scumpirea berii, scumpirea vietii, criza. In 1900 si in 1901 a fost criza si sunt nenumarate astfel de articole."
"Reclama la o masina de scris, este asemanatoare cu o reclama de astazi: "Avantagii: linii absolut drepte, bataie usoara si fara zgomot, cea mai mare putere de patrundere (15-20 copii). Hartia se introduce in modul cel mai simplu. Litere libere si vizibile. Cea mai mare iuteala la scris. Cea mai mare durabilitate. Tastatura mica (28 taste). Greutate usoara (7 kgr.). Forma eleganta." Schimband ce e de schimbat, la un computer de astazi tot cam asa ar fi reclama. "
Secolul XIX a fost secolul tinerilor
"Oamenii o luau de foarte devreme in serios. Maiorescu a devenit rector al Universitatii din Iasi la 22 sau 23 de ani. Si academician putin mai incolo. "
"Iacob Negruzzi, cand s-a intors din Germania, unde isi facuse studiile (fusese un student aiurit, a stat si la inchisoare la un moment dat), si-a notat in jurnal ca tine sa faca ceva pentru tara. Se uita unde e nevoie de preluarea modelului din Occident si unde poate sa vina cu o idee buna de acolo. "
"Deci tinerii se implicau foarte mult in viata sociala, dar aveau ideea asta de a nu trece timpul peste ei (se traia mai putin in secolul XIX). La 20 de ani, ei intemeiau lucruri, erau mult mai maturi decat sunt tinerii de azi. De aceea societatea s-a numit Junimea, pentru ca mizau foarte tare pe tinerete. Nicolae Filipescu a devenit primar al Capitalei tot asa, inaintea varstei de 30 de ani".
"Deci tinerii se implicau foarte mult in viata sociala, dar aveau ideea asta de a nu trece timpul peste ei (se traia mai putin in secolul XIX). La 20 de ani, ei intemeiau lucruri, erau mult mai maturi decat sunt tinerii de azi. De aceea societatea s-a numit Junimea, pentru ca mizau foarte tare pe tinerete. Nicolae Filipescu a devenit primar al Capitalei tot asa, inaintea varstei de 30 de ani".
"Oamenii secolului XIX aveau o viata extrem de energica si faceau foarte multe intr-o zi. Se calatorea enorm.
Femeile erau foarte ocupate, avand grija nu doar de gospodarie si de copii, ci fiind implicate si in multe societati de binefacere. Femeile din secolul XIX erau foarte pretuite ca mame. Fiii lor le ridicau in slavi. Barbatii nostri de secol XIX au fost crescuti mai mult de mame. Tatii erau plecati aproape tot timpul si atunci isi divinizau mamele. Marturiile din jurnalele secol XIX arata ca ele participau la tot ce se intampla si ii influentau foarte mult pe barbati, doar ca stateau in planul al doilea."
"In secolul XIX, femeile sunt extrem de pretuite. Fiind foarte mare pretuirea pe care le-o acordau barbatii, erau ocrotite si nu erau lasate sa intervina in locuri unde li s-ar fi putut intampla ceva neplacut. Ideea era sa fie ocrotite. "
"Femeile erau foarte inteligente, pentru ca citeau mai mult decat barbatii, aveau mai mult timp pentru asta (se stie, erau cititoarele cele mai asidue). Fiind inteligente, rezistente si rabdatoare, au inceput sa iasa tot mai mult in fata, mai ales spre sfarsitul secolului XIX, sa-si doreasca sa faca si ele meserii pe care le fac barbatii, incep sa se duca la facultate, sa se emancipeze."
"Ii despartea prapastia razboiului, care i-a ingrozit pe "tinerii Goe". Generatia rasfatata, crescuta cum a fost crescuta la 1900, a ajuns la 1920 complet debusolata si speriata."
"Intre 1890 si 1910 a fost perioada cea mai linistita si mai lejera. Exista zeci de marturii in care se vede ca oamenii chiar credeau ca s-a terminat cu razboaiele, ca lumea merge inainte, ca se va inventa inima artificiala sau lucruri de acest tip, care sa ii tina sanatosi si veseli pana mult dupa adancile batraneti, ca vor fi poate chiar nemuritori, ca totul merge spre bine."
"Dupa care, a urmat acest dezastru care i-a ingrozit, Marele Razboi. Atat de tare incat, cand a inceput perioada interbelica, singura lor dorinta era sa traiasca intens, repede, s-a grabit ingrozitor ritmul de viata si se simteau sufocati. De aceea tinerii interbelici au iesit cu gandiri si trairi extreme. Se produsese o ruptura si nu mai aveau tihna si increderea pe care o avusesera in preajma lui 1900."
"S-au produs schimbari pe toate planurile, inclusiv cel tehnic, au inceput si sporturile... Apoi a fost schimbarea psihica, pentru ca au devenit artizani, au devenit preocupati de probleme fara solutie, nu se mai gandeau atat de mult la viitor, nu mai erau dispusi la atatea sacrificii, au devenit mai egoisti".
Multumim pentru sprijin Institutului Cultural Roman, Editurii Humanitas, dnei Raluca Alexandru.
Parteneri media: B24Fun
Fotografii realizate de ICR, Matei Buta, Raluca Simionoiu
"Femeile erau foarte inteligente, pentru ca citeau mai mult decat barbatii, aveau mai mult timp pentru asta (se stie, erau cititoarele cele mai asidue). Fiind inteligente, rezistente si rabdatoare, au inceput sa iasa tot mai mult in fata, mai ales spre sfarsitul secolului XIX, sa-si doreasca sa faca si ele meserii pe care le fac barbatii, incep sa se duca la facultate, sa se emancipeze."
"Un lucru foarte nostim este cum, la initiativa doctorului Gerota, care a tinut o conferinta la Ateneu, femeile au renuntat la corset. Acest doctor le-a arata ca de fapt corsetul le distruge organele, ca le dauneaza la respiratie. Lucru nu tocmai diferit de ce se intampla azi, cand femeile poarte tocuri prea inalte, blugi prea stramti. Singura diferenta: atunci ele sufereau pentru a-si face un corp mai frumos."
"Femeile nu aveau o libertate atat de mare ca astazi. S-au mai emancipat incetul cu incetul si si-au gasit independenta, ceea ce - cel putin in interbelic - nu le-a facut mai fericite decat pe predecesoarele lor. La noi, de-abia in 1946 au primit si femeile drept la vot."
"Intre razboaie "se purta" nefericirea. Era foarte la moda sa fii nefericita, sa suferi din dragoste, ceea ce faceau toate cu mare voluptate. Aveau "bucuria" de a suferi crancen din dragoste, ceea ce nu se intamplase in secolul XIX."
"Atunci a fost momentul cel mai bun pentru femei, pentru ca se eliberau de niste constrangeri (de pilde, nu aveau voie sa umble singure pe strada - trebuiau sa existe doua insotitoare sau un insotitor), dar pe de alta parte erau sufleteste mult mai linistite."
"De altfel, ele erau foarte ocupate, se ocupau nu numai de casa, gospodarie, copii, ci erau implicate si in multe societati de binefacere si chiar se ocupau de orfelinate, case de batrani. Exista azilul Elena Doamna, la care cresteau copii fara resurse ori parinti. De multe ori, pe copiii astia ii luau acasa si ii cresteau ca pe propriii copii."
"Anne de Noailles (Ana Brâncoveanu) si Elena Vacarescu sunt figurile care si astazi sunt discutate in toata Europa. Ele sunt mereu in prim-plan."
"Femeile nu aveau o libertate atat de mare ca astazi. S-au mai emancipat incetul cu incetul si si-au gasit independenta, ceea ce - cel putin in interbelic - nu le-a facut mai fericite decat pe predecesoarele lor. La noi, de-abia in 1946 au primit si femeile drept la vot."
"Intre razboaie "se purta" nefericirea. Era foarte la moda sa fii nefericita, sa suferi din dragoste, ceea ce faceau toate cu mare voluptate. Aveau "bucuria" de a suferi crancen din dragoste, ceea ce nu se intamplase in secolul XIX."
"Atunci a fost momentul cel mai bun pentru femei, pentru ca se eliberau de niste constrangeri (de pilde, nu aveau voie sa umble singure pe strada - trebuiau sa existe doua insotitoare sau un insotitor), dar pe de alta parte erau sufleteste mult mai linistite."
"De altfel, ele erau foarte ocupate, se ocupau nu numai de casa, gospodarie, copii, ci erau implicate si in multe societati de binefacere si chiar se ocupau de orfelinate, case de batrani. Exista azilul Elena Doamna, la care cresteau copii fara resurse ori parinti. De multe ori, pe copiii astia ii luau acasa si ii cresteau ca pe propriii copii."
"Anne de Noailles (Ana Brâncoveanu) si Elena Vacarescu sunt figurile care si astazi sunt discutate in toata Europa. Ele sunt mereu in prim-plan."
Cum se desfasura o zi obisnuita a unui om de secol XIX la Bucuresti
"Un barbat de tipul Titu Maiorescu sau C.A. Rosetti se scula pe la 7, isi bea cafeaua in liniste, eventual citea presa de ieri."
"In ce il priveste pe Titu Maiorescu, orele lui de consultatii (era avocat si din asta traia) erau intre 8 si 11, destul de devreme pentru secolul XIX, in care lucrurile incepeau de obicei mai tarziu, mai in tihna.
Munca se facea intre 9 si 12, apoi era pauza de masa (cum azi mai e doar in Italia), se inchidea totul la pranz, se duceau oamenii sa manance, apoi mai aveau program dupa masa. Maiorescu isi facea consultatiile avocatesti, se intorcea, manca, apoi incepeau diverse alte treburi: isi pregatea conferinte, cursuri pentru universitate, facea nenumarate calatorii (calatoreau enorm oamenii pe vremea aceea si pentru mijloacele care erau - exista trenul, dar si trasura inca se folosea).
Se duceau la spectacole de teatru, care incepeau destul de tarziu (pe la 7 sau 8 seara), apoi aveau supeul, deci pe la 10 sau 11 seara. Si se culcau tarziu. Eminescu se ducea in vizita la 11 noaptea, de pilda. Erau destul de mondeni. "
"Intr-adevar, timpul parca avea rabdare si era mai dilatat. Astazi a intrat la apa, nu mai avem timp de nimic. Dar atunci aveau timp de tot: discutii tihnite, scris scrisori de 10 pagini, plimbari. Mereu drepti, cu tinuta extrem de ingrijita, cu bastoane, cu palarii care te obliga sa stai drept. Aveau timp si de politica."
"Femeile se sculau odata cu sotii lor, apoi se ocupau de treburile casnice (care erau nenumarate), se duceau la cumparaturi pentru ele insele sau pentru casa (nu carau ele lucruri, nu se oboseau, ci carau servitoarele sau curierii). Apoi se intalneau cu alte doamne, sa puna la cale lucrari de binefacere. Seara se duceau cu sotii lor la opera, la teatru, in vizite. Dura mai mult insa imbracatul, caci aveau haine mai complicate. "
"Un barbat de tipul Titu Maiorescu sau C.A. Rosetti se scula pe la 7, isi bea cafeaua in liniste, eventual citea presa de ieri."
"In ce il priveste pe Titu Maiorescu, orele lui de consultatii (era avocat si din asta traia) erau intre 8 si 11, destul de devreme pentru secolul XIX, in care lucrurile incepeau de obicei mai tarziu, mai in tihna.
Munca se facea intre 9 si 12, apoi era pauza de masa (cum azi mai e doar in Italia), se inchidea totul la pranz, se duceau oamenii sa manance, apoi mai aveau program dupa masa. Maiorescu isi facea consultatiile avocatesti, se intorcea, manca, apoi incepeau diverse alte treburi: isi pregatea conferinte, cursuri pentru universitate, facea nenumarate calatorii (calatoreau enorm oamenii pe vremea aceea si pentru mijloacele care erau - exista trenul, dar si trasura inca se folosea).
Se duceau la spectacole de teatru, care incepeau destul de tarziu (pe la 7 sau 8 seara), apoi aveau supeul, deci pe la 10 sau 11 seara. Si se culcau tarziu. Eminescu se ducea in vizita la 11 noaptea, de pilda. Erau destul de mondeni. "
"Intr-adevar, timpul parca avea rabdare si era mai dilatat. Astazi a intrat la apa, nu mai avem timp de nimic. Dar atunci aveau timp de tot: discutii tihnite, scris scrisori de 10 pagini, plimbari. Mereu drepti, cu tinuta extrem de ingrijita, cu bastoane, cu palarii care te obliga sa stai drept. Aveau timp si de politica."
"Femeile se sculau odata cu sotii lor, apoi se ocupau de treburile casnice (care erau nenumarate), se duceau la cumparaturi pentru ele insele sau pentru casa (nu carau ele lucruri, nu se oboseau, ci carau servitoarele sau curierii). Apoi se intalneau cu alte doamne, sa puna la cale lucrari de binefacere. Seara se duceau cu sotii lor la opera, la teatru, in vizite. Dura mai mult insa imbracatul, caci aveau haine mai complicate. "
Diferenta dintre oamenii secolului XIX si oamenii din perioada interbelica
"Ii despartea prapastia razboiului, care i-a ingrozit pe "tinerii Goe". Generatia rasfatata, crescuta cum a fost crescuta la 1900, a ajuns la 1920 complet debusolata si speriata."
"Intre 1890 si 1910 a fost perioada cea mai linistita si mai lejera. Exista zeci de marturii in care se vede ca oamenii chiar credeau ca s-a terminat cu razboaiele, ca lumea merge inainte, ca se va inventa inima artificiala sau lucruri de acest tip, care sa ii tina sanatosi si veseli pana mult dupa adancile batraneti, ca vor fi poate chiar nemuritori, ca totul merge spre bine."
"Dupa care, a urmat acest dezastru care i-a ingrozit, Marele Razboi. Atat de tare incat, cand a inceput perioada interbelica, singura lor dorinta era sa traiasca intens, repede, s-a grabit ingrozitor ritmul de viata si se simteau sufocati. De aceea tinerii interbelici au iesit cu gandiri si trairi extreme. Se produsese o ruptura si nu mai aveau tihna si increderea pe care o avusesera in preajma lui 1900."
"S-au produs schimbari pe toate planurile, inclusiv cel tehnic, au inceput si sporturile... Apoi a fost schimbarea psihica, pentru ca au devenit artizani, au devenit preocupati de probleme fara solutie, nu se mai gandeau atat de mult la viitor, nu mai erau dispusi la atatea sacrificii, au devenit mai egoisti".
Multumim pentru sprijin Institutului Cultural Roman, Editurii Humanitas, dnei Raluca Alexandru.
Parteneri media: B24Fun
Fotografii realizate de ICR, Matei Buta, Raluca Simionoiu
Postări
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu