Ziua Nationala a Romaniei

Ziua Nationala a Romaniei sau ce reprezinta Ziua de 1 Decembrie
92 de ani de la Marea Unire

Harta Romaniei Mari

"Fara cultul trecutului, nu exista iubire de tara!"

Mihai Eminescu

1 Decembrie este sărbătoarea Naționala a României din anul 1990. Ea este cunoscută ca Ziua Unirii, momentul in care s-a încheiat formarea statului național unitar român prin unirea Transilvaniei, Banatului, și românilor din Țara Ungurească cu România.

Evenimentul a fost marcat printr-o Adunare Națională organizată la Alba Iulia, adunare care a cuprins pe lângă români din toate părțile Ardealului și Banatului și români din Vechiul Regat, dar și din Basarabia și Bucovina.

Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Stema Regatului Romaniei

Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor.

Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc .

Regele Ferdinand I al Romaniei

În această atmosferă, Vasile Goldiș, membru al Partidului Național Român din Austro-Ungaria – cel care-i îndeamnă pe români să renunțe la pasivism, citește Rezoluția Unirii: Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.

Dar drumul pentru Unire nu a fost deloc ușor: în 1914, la izbucnirea războiului, mai mult de jumătate din teritoriile locuite de români se aflau în afara granițelor Regatului României, iar partea cea mai grea era faptul că teritoriile acestea se găseau în imperii aparținând ambelor blocuri combatante: Austro-Ungaria și Rusia. Oricare parte ar fi fost aleasă, o parte din teritoriile românești rămâneau pierdute. A fost aleasă Rusia din cauza relației speciale cu Franța și cu Anglia. Acordul încheiat cu Antanta prevedea astfel doar unirea cu teritoriile din Austro-Ungaria, în cazul câştigării războiului.

Regina Maria a Romaniei

Dar situaţia din Rusia , unde revoluţia bolşevică a produs haos, a favorizat unirea: Statul rus practic s-a dezmembrat, permiţând Basarabiei să-şi proclame independenţa şi să se unească cu România la 27 martie 1918, chiar înainte de sfârşitul războiului, când mare parte din România era sub ocupaţie germană. Situaţia se schimbă pe front şi victoria aliaţilor duce la prăbuşirea Austro-Ungariei. Potrivit tratatelor urma să primim teritoriile locuite majoritar de români, dar semnarea Tratatelor de Pace şi implicit recunoaşterea internaţională a unirii s-au încheiat abia în 1919. La nivel practic românii s-au organizat şi s-au mişcat mai repede: unirea cu Bucovina s-a proclamat pe 28 noiembrie 1918, la 1 decembrie au urmat restul teritoriilor, dar legea Unirii a fost proclamată abia pe 11 decembrie 1918, iar încoronarea lui Ferdinand ca regele al tuturor românilor a avut loc abia pe 15 octombrie 1922, patru ani mai târziu.

Precum putem observa unirea a avut loc treptat, iar momentul 1 decembrie nu a fost episodul final în această etapă. Rămâne însă un moment de referinţă pentru acest moment important al istoriei noastre pentru că amploarea acestei manifestaţii: numărul populaţiei prezente, faptul că românii au venit din toate părţile ţării, că mulţi au dormit pe drum, în căruţe împreună cu nevestele şi cu copiii lor, deşi era iarnă. Că au traversat munţii ca să fie acolo în acest moment simbolic.

Unirea era în epocă principalul ideal al poporului român, ideea care canalizase toate energiile în ultimul secol. De aici şi entuziasmul mulţimii care a mers pe drum zile întregi, a ascultat discursurile delegaţilor, a dansat hora unirii. Pe lângă rezoluţia adoptată atunci de Adunare, 1 decembrie a rămas în istorie pentru spiritul viu al poporului român din acea zi friguroasă de iarnă unde căldura din sufletele acelor români au făcut să fie cald.

Defilarea drapelelor istorice- parada militara de la Arcul de Triumf

Orice popor are nevoie de o idee care să-l ţină în viaţă, care să-l revigoreze şi să-i insufle noi energii. Astăzi, la 92 de ani de la împlinirea acelui vis, este timpul pentru un vis nou, unul care să dea din nou vigoare şi să reîmprospăteze spiritul românesc, pentru ca acesta să nu moară.

Ne-am unit, foarte bine! Nu s-a terminat aici istoria, dimpotrivă, acum începe o nouă etapă: acum trebuie să ridicăm ţara, să creăm oportunităţi pentru români şi să ne respectăm valorile cele adevarate!

ARCEN ureaza "La multi ani" tuturor romanilor!!!

 * un material prelucrat de Andrei Morar (voluntar ARCEN)